Teatrul si imagistica acestuia constituie, sunt sigur, un genprivilegiat care are posibilitatea sa reprezinte nelinistea aceluilabirint de ingeri, demoni si minuni care nu este altceva decatsalasul dorintelor noastre.

Daca in Lima anilor '50, orasul in care am inceput sa scriu, ar fiexistat o miscare teatrala, este foarte probabil ca, in loc deromancier, sa fi devenit dramaturg. Pentru ca teatrul, de pe vremea cand inca purtam pantaloni scurti si am vazut la Teatrul Segura o punere in scena a piesei Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller [?], a fost prima mea iubire. [?]Desi mi-am dedicat viata altor genuri de literatura, iubirea precoce pentru teatru nu s-a stins niciodata si a continuat sa palpaie acolo in umbra, dand dovada in acest sens chiar piesele cuprinse in acest volum.

Scrierea lor a fost o permanenta placere si in acelasi timp o lectie de modestie si de sinteza, caci, spre deosebire de romancier, care este atotputernic si extrem de liber, autorul de teatru trebuie sa-si accepte conditia de simpla piesa a unui mecanism in care actorii, regizorii, scenografii, la fel cu timpul si mijloacele, joaca un rol principal in succesul sau esecul spectacolului.

MARIO VARGAS LLOSA