„Detectivul îsi pleca privirea zâmbind. Dinainte de a discuta cu Yvona, decisese împreuna cu Gogu s o fileze pe fata. Prin însasi natura ei, Alina trezea suspiciuni; era prea aparte, prea fantastica, nu se încadra cu nimic în peisajul de toate zilele. Iar Gogu constatase ca, în mod ciudat, vecinii cleveteau nu locatara, ci locuinta. „O casa unde se traieste doar noaptea. Si atunci, pe furis.”

Fragment :

La putin timp dupa evenimentele din decembrie 89, inginerul Adrian Radulian renunta la. serviciu. Desi abia implinise cincizeci de ani si se simtea in plina forma fizica, nu mai avea chef sa lucreze. Slujba cu inerentele obligatii zilnice ajunsese o corvoada, se eschiva in limita posibilului de la orice lucrare plasand-o colegilor, refuzase propunerile de colaborare ale unor firme straine. Era pur si simplu plictisit. Colegii din Minister isi inchipuiau ca traverseaza o perioada de depresie fireasca dupa moartea nevesti-si, prapadita Intr-un banal accident de masina, dar se inselau. Fusesera casatoriti aproape douazeci de ani si ramasesera la fel de straini unul fata de celalalt ca in prima seara in care se cunoscusera la un ceai cretin, cu bauturi proaste, pick-up si fete urate. Printre atatea "nasoale", Dina, blonda - blondul romancelor, adica nisip, subtirica, de o debilitate congenitala care-i dadea diafan, si o timiditate lesne de confundat cu blandetea, parea frumoasa serii. Avea si un stil tulburator de a se cuibari in bratele partenerului, ca si cum i s-ar fi incredintat, iar mai tarziu, Radulian avea sa-si spuna ca acesta reprezenta, de altfel, esentialul ei capital de seductie. Pe cat de esential, pe atat de inselator. Cu trecerea timpului, se dovedi autoritara, meschina, de o subterana si tenace insolenta, iar in ciuda nasului lung si a figurii de ierbivor, penibil de ingamfata, avand convingerea ca seamana pana la sosie cu Catherine Deneuve.