Editia de fata are la baza manuscrisul tiparit intiia oara, prin osirdia si toata cheltuiala iubitorului de Dumnezeu Episcop al Buzaului, D. D. Kesarie, in zilele bine-credinciosului Domn a toata Tara Romaneasca, Alexandru Dimitrie Ghica, la anul 1840.


Se plingea ucenicul catre staretul sau: „Parinte, tot citesc la Psaltire, si nimic nu inteleg!” La care batrinul i-a raspuns: „Nu-i nimic, fiule, inteleg dracii si se cutremura!”

Trei sint pricinile pentru care nu putem patrunde intelesul cuvintelor dumnezeiesti si avem nevoie de tilcuiri.

Prima e intunecarea mintii noastre de oameni cazuti, minte care se afla sub inriurirea duhurilor rautatii si a patimilor noastre gindite sau trupesti.

A doua e ca Scripturile sint scrise umbrit, in ghicitura. Dupa caderea omului si indepartarea lui de Dumnezeu, Ziditorul nu a lasat faptura Sa intru necunoastere, dar nici nu S-a descoperit oricui si oricum. Pentru a ne aduce aminte de starea si de vrednicia dintru inceput si pentru a ne arata calea de intoarcere la Sine, adica mintuirea, rascumpararea din robia celui rau, Dumnezeu S-a aratat dreptilor Sai – Patriarhi, Proroci, Apostoli, Sfinti Parinti – si prin ei ne-a dat Sfintele Sale Scripturi: Vechiul si Noul Testament, la care se adauga scrierile Sfintilor Parinti insuflati de Duhul Sfint.

Si, fiindca graieste tainele ascunse mintii si ochiului nostru, e lesne de inteles ca Preasfintul Duh nu poate vorbi decit tainic, urmind ca tot darul Sau sa ne descopere intelesul, prin cartile de tilcuire alcatuite de alti alesi ai Sai curati cu inima, singurii care pot vedea si intelege pe Dumnezeu.

Dar nevoia de tilcuiri are si alta pricina. Trebuie sa intelegem ca nimic nu uraste mai mult vicleanul stapinitor al lumii acesteia decit Adevarul. Iar Adevarul nu este ceva, el este Cineva, este Insusi Hristos, Dumnezeul si Mintuitorul nostru, si toate dumnezeiestile scripturi vorbesc despre El, Rascumparatorul neamului omenesc si Biruitorul ingerului cazut si al puterilor lui.

Editie ingrijita si note de Florin Stuparu