Adevarata viata cere curaj, riscuri si avant. „Daca vrei sa-ti mantuiesti sufletul”, spune Hristos, care in limbajul biblic inseamna „viata”, „atunci trebuie sa-l pierzi”. Doar cand pierzi poti gasi. Trebuie sa pierzi, sa vii in conflict cu minciuna vietii tale, ca sa gasesti adevarul sufletului tau. Viata nu insemna doar respiratia care trece prin pieptul nostru, ci ceva mai adanc, ceva mai esential si vesnic: ceea ce iti da sens si bucurie, cand se lumineaza de ziua si spui: „traiesc cu un scop”, cand se insereaza si Il slavesti pe Dumne[1]zeu pentru toate cele pe care le-ai trait astazi cu plinatate. Bukai mentioneaza o intamplare fru[1]moasa, spunand ca exista un cimitir in care pe morminte nu scria la cati ani a murit fiecare, ci cati ani a trait cu adevarat. Asta este important. Cat traim, nu cat supravietuim. Insa de ce refuzam sa traim? De ce murim incet? De ce nu schimbam nimic? De ce repetam aceleasi greseli, cadem in aceleasi patimi, Traieste! 37 reproducem purtari si obiceiuri care ne distrug? Nu traim darul lui Dumnezeu care se numeste viata, nu ne bucuram de harul si bucuriile lui Dumnezeu. Respiram, da, dar nu traim.