Trenuri cu prioritate e povestea emotionanta a maturizarii unui tanar care lucreaza la caile ferate cehoslovace in timpul ocupatiei germane din cel de-al Doilea Razboi Mondial. A fost ecranizat in 1966 de regizorul Jiří Menzel, care a obtinut cu Ostře sledované vlaky premiul Oscar pentru cel mai bun film strain. Bonus: celebra scena a stampilarii fundului telegrafistei Znenička de catre impiegatul Hubička.

„Un autor superb" Julian Barnes

Trenuri cu prioritate e o scurta nuvela foarte bine scrisa, plina de umor si ironie. In contextul celui de-al doilea razboi mondial si al ocupatiei germane, orice gara, oricat de mica, are povestea si rolul ei in istorie. La fel si oamenii care populeaza zona, cum e naratorul nostru, descins dintr-o familie de vaza: un strabunic pensionat la 18 ani si omorat de niste muncitori pe cand avea 105 ani, un bunic hipnotizator de circ, care a incercat sa opreasca prin hipnoza invadarea Cehoslovaciei de armata germana si, in fine, un tata pensionat de la 48 de ani, care a lucrat ca mecanic de locomotiva.

Umorul si ironia lui Hrabal nu aluneca spre grotesc. Totul este deopotriva subtil si evident, cu o doza buna de relevanta pentru cititorul din timpul regimului comunist. Muncitorii sunt ironizati in lupta lor antifascista, seful garii e un burghez docil columbofil, se pune accentul pe colaborationismul cu nazistii si pe latura sexuala, ca mijloc de ironizare si explicare a unor voite-a-fi mobiluri inalte si morale.