Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi cu prefata si referinte critice de Lucian Pricop si fisa biobibliografica de Florica Ichim.

In vremea cand legam pe pagini aceasta carte si ne gandeam la viitor, un asemenea numar de ani, banuit si rostit despre noi insine, avea in el ceva fabulos, caci pasul acestui sfert de veac trecea departe peste capul nostru, al celor de atunci. Astazi e locul sa repetam, impreuna cu altii, filosofica cxclamare: Cum a trecut vremea! ..... Cum a trecut de repede", adica; dar, in nuanta intrcbatoare, si: ,,In ce chip de neprevazut au trecut acesti 25 de ani?"
 
Ascultand indemnul editurii, care doreste ca aceasta carte sa aiba un cuvant de popas in timp al autorului, o relatare in care sa se arate cum s-a plamadit, in vremea ei, Iucrarea pusa din nou Ia indemana cititorilor, as incerca sa lamuresc si eu aici in ce chip ocolit si din ce fapte si intamplari de viata si de moarte au iesit firele vii, din care s-au impletit mai tarziu urzeala migaloasa si  tesutul sporit al textului, ce ganduri au stat la temelie, cum, dupa atata ardere, cetos indepartata azi, autorul s-a impacat cu acea vreme de razboi si de prelungiri ale razboiului.
 
Nu, nu s-a impacat deloc. Inca din anii in care a folosit condeiul si pentru alta indeletnicire decat sa-si scrie lectiile in caietele de scoala, el, in tineretea lui cam infrigurata, s-a gasit in fata unui greu proces (istoric, i-am zice astazi), prelungit apoi in curgerea vremii. Fireste, pe atunci, pentru el, procesul acesta se vedea numai in zbuciumul poporului roman, in fierberea caruia autorul era si el un biet sfert de punct, care dorea sa stie tot mai lamurit ce-i vad ochii.

Camil Petrescu

Prefata si referinte critice de Lucian Pricop
Fisa biobliografica de Florica Ichim