Cartea porneste de la un document de exceptie descoperit in arhivele fostului regim comunist (pastrate la Arhivele Nationale Istorice Centrale): agenda zilnica de intalniri a Elenei Ceausescu in 1989. Bazandu-se pe aceasta, Lavinia Betea descrie nu numai activitatea celei considerate al doilea om din stat si din partid, ci si intreaga retea a puterii in ultimul an al comunismului romanesc. Cu ajutorul lucrarilor de specialitate, al documentelor Cancelariei Comitetului Central si al memoriilor unor fosti inalti demnitari, autoarea reconstituie practic, zi cu zi, un an intreg din viata Elenei Ceausescu. Asistam astfel la transformarea savantei de renume mondial in „sinistra sotie” a „odiosului dictator”.

In 1989, puterea din Romania aparea ca un balaur cu doua capete. Cand isi tinea discursurile, Nicolae Ceausescu intorcea privirile catre sotie ca si cum ar fi cautat aprobarea pe fata ei. Evita chiar luarea unei decizii fara consultarea prealabila a consoartei, de teama ca nu cumva sa-l critice dupa aceea. Prin seful Cancelariei CC, Tovarasa instituise un sistem special de control al documentelor adresate secretarului general al PCR, presedintelui Romaniei ori comandantului suprem al fortelor armate.

Tot ceea ce ajungea pe biroul lui trebuia sa treaca mai intai pe la ea. Si-a ferit mereu barbatul si de influentele subalternilor directi ori mai indepartati. Si s-a ingrijit sa ajunga grabnic in biroul lui de fiecare data cand afla ca vreunul dintre colaboratorii apropiati intrase acolo. Elena Ceausescu a devenit astfel „marele filtru institutional al presedintelui Romaniei”. Si, prin nemarginita posibilitate a rotirii, promovarii, eliberarii din functii si sanctionarii membrilor nomenclaturii, Tovarasa a devenit mai temuta decat Tovarasul.