„Biografia lui Mihail Avramescu are toate insemnele unei aventuri abrupte, plina de provocari destramatoare, de rasturnari spectaculoase, de destin. Asumase, pe rand, si stadiile boreale ale gnozei, si marile calde ale vietii. Dar, pe vremea cand l-am cunoscut, totul se absorbise intr-o actualitate echilibrata, fara riduri expresioniste, fara toxine reziduale. Experientele trecute pareau cu adevarat trecute, digerate inteligent, printr-o virila «masticatie» spirituala. Omul era atat de armonios prezent, incat se putea dispensa de biografie… Sub grafica vag ironica a chipului sau nu mai era loc pentru tenebre.” (Andrei Plesu)

„Marcel Tolcea a pornit in cautarea unui personaj si a descoperit o lume. Marcu-Mihail Avramescu e pseudonimul unei cercetari febrile a «camarilor suprasenzorialului», fie ca acestea se numesc avangarda, ezoterism, guénonism, cabala, isihasm, ortodoxie sau, pur si simplu, literatura. Figura fascinanta a unui eon al tuturor tentatiilor radicaliste, al nalucirilor scientiste, al dogmelor incifrate, al fantasmelor nutrite de iluzorii apartenente la societati secrete, Ionathan X. Uranus a reusit sa se individualizeze atat prin biografie, cat si prin scris. Rezultatul e portretul uimitor si fantast al unui personaj contorsionat, surprins in multiplele sale ipostaze si sub diversele masti, un dandy ispitit de ascetism, pe cat de improbabil, pe atat de viu si seducator.” (Mircea Mihaies)

„Ceea ce insa mi s-a limpezit doar la capatul cartii este faptul ca biografia acestui fascinant calator pe drumul Damascului are toate datele unei biografii… apofatice. E de ajuns sa citesti titlurile capitolelor pentru a te regasi in fata unor mereu reluate «coincidente ale contrariilor». «Avangardistul» Ionathan X. Uranus este mai degraba un evreu care, plasat sub protectia absoluta a sarbatorii Purim, vorbeste in logica «absurd paroxistica» a divinitatii; evreul guénonian se converteste la crestinism; intalnirile din loja sunt concomitente cu cele de la Rugul Aprins; licenta de la Facultatea de Teologie Ortodoxa porneste de la Cabala; in fine, perioada sa de preotie din Jimbolia inseamna cateva volume in care trimiterile la mari autori crestini sunt dublate, horribile visu, de trimiteri la Cabala, islam, hinduism, taoism si, din nou, la Guénon. Dar, mai ales, sunt scaldate in umorul «Humoristului liber din ortodoxia neconformista» a Simboliei. Or, toata aceasta succinta rezumare a vietii sale pare in asa fel pre-alcatuita incat sa provoace stupoare, sa suspende logica si sa ne imbie macar la paradox. Exact asa cum se comporta, in aenigmate, Inexprimabilul si, mai ales, cum s-ar cuveni sa ni-l facem intuit.” (Marcel Tolcea)