O oaie, doua oi, trei oi…

Un fluture, doi fluturi, trei fluturi…

Insa, in timp ce numaratoarea insomniacului culmineaza cu mult asteptatul somn, cel de-al doilea numarator poate ajunge cu socotitul pana la… un milion! Dar cine numara fluturi si de ce? Lectura cartii „Un milion de fluturi”, scrisa de Edward van de Vendel si ilustrata de Carll Cneut, ne desluseste misterul, reamintindu-ne totodata frumusetea feerica si dimensiunea simbolica a indragostirii (iubirii).

Exponentul naratiunii este Stach, un pui de elefant care vede, in toiul noptii, roind in jurul capului sau un milion de fluturi: fluturi-de-aur, fluturi-vargati, fluturi-zambet sau fluturi-cu-virgule. La fel de surprinsi de eveniment, dar si de precocitatea acestuia, sunt si parintii care, aproape gonindu-l pe baiat, il pregatesc de plecarea de acasa, dorindu-i tot ce-i mai frumos.

Desi nu prea intelege de ce fusese nevoit sa plece intr-o calatorie si nici incotro trebuie sa mearga, Stach porneste la drum, urmarindu-si fluturii. Acesta intalneste o ceata de pisici salbatice, dar nu zaboveste prea mult la sfat. Grozavenia era ca, intalnindu-le pe micile galagioase, si fluturii ii dispar! Insa, de indata ce ele se fac nevazute in padure, fluturii i se arata din nou! Nici cand il intalneste pe Elanul cel Batran fluturii nu sunt acolo. Si la fel se intampla si cand cerbii, ciocarliile sau poneii ii ies in cale. Stach pricepuse de-acum! Cand intalnea pe cineva: ioc fluturi. Cand era singur: fluturi.

Tot intrebandu-se daca ii va urmari mereu si incotro vor merge, Stach observa o fata. Iar deasupra capului ei vede si fluturi: fluturi-printesa, fluturi-gadilici, fluturi-surpriza sau fluturi-nu-pleca! Cine era fata aceasta si ce s-a intamplat cu roiul falfaitor care-linsotea pe el? Ei bine, deznodamantul reprezinta cheia de bolta a tuturor semnificatiilor profilate de-a lungul calatoriei lui Stach si pentru a-i edifica profunzimea este necesar sa intelegem anumite secvente care-l anticipeaza.

De aceea, ne vom raporta la dimensiunea simbolica a calatoriei lui Stach si nu la coordonatele spatio-temporale in care aceasta este ancorata. Din acest punct de vedere, „toiul noptii” ca moment declansator al intrigii sugereaza iminenta, in timp ce plecarea lui Stach de acasa anticipeaza o calatorie initiatica, relevanta pentru devenirea acestuia.

In economia acestui proces nou, si totodata personal, parintii sunt martorii care intuiesc viitoarea transformare,datorita semiologiei cu tenta generala – vederea fluturilor prevesteste indragostirea. Mai mult decat atat, urarea parintilor care inteleg semnele trecerii intr-o noua etapa a vietii il arunca pe Stach intr-un necunoscut guvernat de latura emotionala a fiintei. Tinand pasul cu fluturii si parcurgand drumul la pas cu acestia, micul elefant accepta ca busola existentiala emotia si neprevazutul subsumat acesteia.

Metamorfozarea protagonistului survine numai in raport cu sinele, de aceea intalnirea acestuia cu celelalte personaje poate fi receptata ca o intruziune a lumii exterioare, conducand la disparitia temporara a fluturilor. Elanul cel Batran, cerbii, ciocarliile sau domnul si doamna Porc Mistret se folosesc de experienta in derulare a lui Stach pentru a rememora propria evolutie interioara. Mai concret, propria indragostire. Pe de alta parte, prezenta fluturilor reprezinta sursa starii de bine a elefantului, iar singuratatea ii inlesneste constietizarea si asumarea propriei conditii.

Cu toate acestea, desavarsirea starii de indragostire presupune gasirea unui corespondent, iar Stach il afla in imaginea fetei cu fluturi deasupra capului. Aceasta nu ii fragmenteaza personalitatea, deoarece fluturii ii raman micului elefant deasupra capului. Fata ii completeaza fiinta, imbogatind-o. Un milion de fluturi devin acum doua milioane!In plus, apropierea celor doi muta centrul de greutate al afectului din exteriorul fiintei in interiorul ei. Din acest moment, indragostirea inceteaza a mai fi o traire perceptibila strict la nivel rational, un concept teoretic. Stach are impresia ca si-a inghitit fluturii! Iar ingurgitarea lor, sinonima asimilarii abstractului, translateaza in planul personal, nemijlocit, sentimentul. Pentru a se putea implini in planul indragostirii, Stach trebuie sa inteleaga cu toata-i fiinta transformarile impuse de aceasta, demonstrand totodata ca este pregatit pentru manifestarea trairilor sale.

„Un milion de fluturi”, scrisa de Edward van de Vendel si ilustrata de Carll Cneut, ne angreneaza intr-ununivers polivalent coloristic si semantic.In lumina lecturii, cartea neprovoaca la amintirea propriilor fluturi, asigurandu-ne totodata ca acestia nu pregeta cautarea de noi baieti si fete, aproape pregatiti … de indragostire!