Alexandru Teodorescu, preocupat de valorificarea energiilor mistice ale ortodoxiei, era cunoscut in perioada interbelica mai mult dupa pseudonimul literar Sandu Tudor. Dupa navalirea trupelor sovietice si instaurarea comunismului, acesta a ajuns lider al Asociatiei

„Rugul Aprins al Maicii Domnului” si calugar (cu numele Agaton) la Manastirile Antim –Bucuresti si Crasna – Gorj; dupa luarea schimei, a devenit ieroschimonahul Daniil (Sandu Tudor) de la Rarau – Falticeni. Sandu Tudor s-a nascut in capitala tarii, Bucuresti, in ziua de 24 decembrie 1896 (Ajunul Nasterii Domnului) si a murit ca un mucenic in temnita Aiudului, in ziua de 17 noiembrie 1962, trupul sau fiind aruncat la Rapa Robilor.

In procesul grupului „Alexandru Teodorescu si altii” au fost condamnate 16 persoane: Pr. Ieroschimonah Daniil Sandu Tudor (Teodorescu), Pr. Alexandru (Adrian) Fageteanu, Pr. Benedict (Vasile) Ghius, Pr. Roman Braga, Pr. Sofian (Serghie) Boghiu, Pr. Felix Petre Dubneac, Pr. Arsenie (Anghel) Papacioc, Profesorul de fizica-chimie Alexandru Mironescu, medicul Gheorghe Dabija, Vasile Voiculescu, Pr. Dumitru Staniloae, George Vasai (student la Arhitectura), Serban Mironescu (student la Filologie), Dan Grigore Pistol (student la Medicina), Nicolae Radulescu (student la Arhitectura), Emanoil Mihailescu (student la Arhitectura), George Vasai (student la Arhitectura).

„Adevarul s-a intrupat si a umblat printre oameni, sub chipul omului. L-au atins cu mainile lor de orbi, l-au privit cu ochii lor sterpi, l-au auzit cu urechile lor de morti. Si oamenii au rastignit adevarul si l-au ucis. Adevarul nu poate fi insa cu adevarat ucis, caci el

vesnic inviaza. Si din invierea lui, apostolii, marturisitorii si martirii, au vazut lumina adevarului. Si oamenii l-au numit Hristos, adica mantuitor. Poate fi altfel adevarul, decat mantuitor? Si a sunat adevarul acesta, al Bisericii, in inima omenirii intregi. Pana acum, de

doua mii de ani suna intr-una, ca un ecou urias, cu batai de clopot milenar. Si a patruns departe, pana in miez de slova si de gand, pana la hotarele tarilor, din marginea pamantului.” (Daniil Sandu TUDOR)