Daca veti revarsa aroma bunei miresme a lui Hristos, co­piii vostri vor fi bineinmiresmati inaintea oamenilor, va vor fi bucurie si mangaiere. Sa va educati copiii prin puterea exemplului personal! (Sf. Luca al Crimeei)

Daca copilul nu invata sa iubeasca in familie, de la parintii sai, unde va invata sa iubeasca? Daca nu s‑a deprins din copilarie sa caute fericirea in fericirea reciproca, in ce porniri rele si vicioase o va cauta cand va ajunge la varsta adulta?
Pentru a se dezvolta in mod corect si creator, copilul trebuie sa aiba in familia sa o vatra de dragoste si fericire. Numai atunci isi va putea cultiva aptitudinile cele mai delicate si mai elevate spiritual. Iata de ce o familie iubitoare si fericita este o scoala vie.
O casnicie fericita apare nu ca urmare doar a inclinatiei reciproce firesti, ci ca urmare a inrudirii spirituale a oamenilor, care incita vointa neclintita de a deveni o unitate vie si de a o pazi nu doar de ochii lumii, ci, cu adevarat, inaintea fetei lui Dumnezeu. In aceasta consta sensul cel mai profund al consfintirii religioase a casniciei, aceasta alcatuieste insa si cea dintai conditie trebuincioasa pentru educarea spirituala corecta a copiilor.
Asadar, cel mai important lucru in educatie este sa creasca spiritual copilul si sa i se arate care este, in fata greutatilor viitoare, izvorul puterii si al mangaierii din propriul lui suflet. Trebuie sa fie educat in sufletul lui un viitor invingator, care sa fie in stare sa se respecte pe sine insusi si sa‑si afirme launtric valoarea spirituala si libertatea.