„Daca ar fi sa citim scrierile lui Chiril de Schitopolis doar ca pe o opera exclusiv hagiografica, l-am nedreptati pe autor, iar pe noi ne-am lipsi de una dintre cele mai potrivite chei pentru intelegerea unor aspecte de istorie generala a secolului al VI-lea. In opera chiriliana se intalneste istoricul clasic, al carui model il reprezenta Tucidide, cu intelectualul crestin de tip nou care se configura cu repeziciune in epoca lui Iustinian. Multiple straturi tematice, cu abordari tot atat de multiple, se intretes in intregul scrierilor lui Chiril: vietile propriu-zise ale cuviosilor palestinieni, scurt punctate de evenimentele bisericesti majore si de miscarile politicii bisericesti imperiale, precum si relatari privind germinarea, aparitia si raspandirea unor erezii si infruntarea acestora. Cititorul ar putea ramane aici cu imaginea unui istoric, asa cum este el inteles astazi, datorita stilului precis al lui Chiril, plin de referinte cronologice exacte, iar lucrarea, in ansamblu si in detaliu, ar putea parea o binevenita raza de lumina cazuta peste evenimentele - nebuloase cum au fost - legate de origenismul veacului al VI-lea si de Sinodul al V-lea Ecumenic.”