Integrala scrierilor lui Chiril de Schitopolis vede pentru prima oara lumina tiparului la Editura Basilica, textul din prezentul volum constituind si prima traducere in limba romana a acestui important scriitor bisericesc. El s-a nascut la Schitopolis in jurul anului 525, intr-o familie crestina atasata de Biserica, tatal sau fiind un important functionar ecleziastic la episcopia din acea cetate. Inca din copilarie, Chiril a cunoscut monahi sfinti, insusi marele Parinte al monahismului palestinian, Sfantul Sava cel Sfintit, fiind gazduit in casa parinteasca a lui Chiril. Cu aceasta ocazie, l-a luat in brate pe viitorul hagiograf si a profetit ca va fi ucenicul lui. Ucenicia lui Chiril pe langa Sfantul Sava cel Sfintit nu a avut loc asa cum suntem noi obisnuiti, pentru ca Sfantul Sava a murit in anul 532, iar tanarul Chiril a intrat in monahism abia in noiembrie 543. Cu toate acestea, cercetarile istorice, adunarea informatiilor transmise prin viu grai de monahii care l-au cunoscut personal pe Sfantul Sava si pe alti sfinti pustnici palestinieni au facut ca profetia Sfantului Sava sa se implineasca, Chiril devenind astfel ucenicul sau, dar si al sfintilor palestinieni, prin mijlocirea informatiilor hagiografice adunate cu multa osteneala.

Chiril de Schitopolis este, in primul rand, un hagiograf, un istoric al vietii unora dintre sfintii pustnici care au trait in Palestina secolelor IV-VI, consemnand, pe langa datele biografice ale acestora, si multe din invataturile lor duhovnicesti, transmise prin viu grai de catre ucenicii si urmasii lor. Ca istoric, Chiril se distinge printr-o atentie deosebita acordata rigorii si frumusetii prezentarii, imbinand cultura clasica cu invatatura duhovniceasca pe care o impartaseste fara zgarcenie. De aceea, hagiografia lui nu este numai o sursa de informatii istorice, ci si o comoara de invataturi necesare pentru formarea duhovniceasca a oricarui crestin si monah, informatiile legate de viata unor pustnici palestinieni si a unor manastiri din Tara Sfanta fiind impletite cu invataturi duhovnicesti si filocalice.

In al doilea rand, scrierile lui Chiril de Schitopolis reprezinta o inestimabila sursa de informatii pentru istoria bisericeasca, in special pentru cea legata de Sinoadele III, IV si V Ecumenice. Aflam de la el detalii legate de evenimente petrecute in Palestina, de implicarea unor sfinti, precum Eftimie cel Mare, in lupta pentru sustinerea teologiei ortodoxe, de complicatiile generate de amestecul puterii imperiale in treburile bisericesti, de geneza tulburarilor origeniste din sanul obstilor savaite si de lupta dusa de Sfantul Sava si ucenicii sai pentru apararea ortodoxiei. Chiril prezinta, de asemenea, si implicarea monahilor de la Marea Lavra in convocarea de catre imparatul Iustinian a Sinodului al V-lea Ecumenic, dezvaluind substratul monahal al acestor importante evenimente de istorie bisericeasca.

Intrucat cunoasterea monahismului palestinian si a istoriei Sinoadelor III, IV si V Ecumenice este cu neputinta fara studierea detaliata a scrierilor lui Chiril de Schitopolis, prezenta lor in orice biblioteca teologica este, de acum, obligatorie.

Facilitarea intelegerii si a interpretarii datelor numeroase furnizate de Chiril si integrarea lor intr-o viziune coerenta si, totodata, interpretata critic sunt oferite cititorului de bogatul si amanuntitul Studiu introductiv din acest volum, in timp ce anexele ofera un instrument auxiliar important pentru cel care doreste sa se adanceasca in studiul operei lui Chiril de Schitopolis.

Ieromonah Agapie Corbu