„Mestesugul poetic pastreaza peste timp o netrecatoare democratie a spiritului, ce vine de la izvoarele umanitatii, din preistoria cuvantului logodit cu cantul. Poezie nu scriu doar aezii, trubadurii sau rapsozii. Poezie scriu si regii si supusii, oamenii liberi si cei dusi in robie, tineri sau albiti de vremuri, aplecati asupra intrebarilor lumii. De dragoste, de moarte, de singuratate sau de zadarnicie nu vom conteni sa uitam vreodata, iar poetii au in versurile lor strafulgerarea gandului mai bun. Chiar si in timpurile noastre postmoderne, in care pentru practicarea multor indeletniciri sunt necesare diplome, titluri si certificate, poti scrie versuri fara atestat, din frageda pruncie. Scriu versuri literatii, medicii, profesorii, inginerii si magistratii, dar si preotii si multi oameni din popor. Dar, prin vocatia lor, sacerdotii sunt mai aproape de soaptele nerostite ale ingerilor, in litanie si psalmodie, liturghisind Cuvantului mai presus de cuvinte., Nicolae Dascalu