Zavaidoc in anul iubirii – Doina Rusti

Pasiune, muzica si crima in anul de glorie al Bucurestiului interbelic – o poveste de dragoste care a invins timpul!

Bucuresti, 1923. In anul unei noi Constitutii, al primului film romanesc si al unei crime care a fascinat imaginatia publicului, Micul Paris era orasul marilor pasiuni si sperante. Pe fundalul unei metropole in plina transformare politica si sociala, viata unei tinere fete se schimba odata cu aparitia celebrului Zavaidoc pe treptele casei sale. Intr-o epoca lipsita de radio, microfon sau discuri autohtone, vocea inconfundabila a artistului rasuna de peste tot, cantand suferinta unui barbat indragostit in localurile pline de fum, in saloanele somptuoase sau in suburbiile animate de acordurile tarafului sau. Zavaidoc nu a fost un simplu cantaret, ci o emblema a unei lumi in stare de orice, aflata la granita dintre traditional si modern.

„Intalnirea mea cu Zavaidoc s-a produs pe cand incercam sa inteleg arhitectura complexa si parfumul anului 1923, cel mai nebun dintre «anii nebuni». Iar la fiecare pagina de ziar, in fiecare fila de carte, in filmele si in fotografiile inceputului de secol XX, am regasit vocea fara egal a acestui artist, care se misca prin multe medii culturale si canta cu aceeasi pasiune atat opereta, cat si folclor, dar mai ales o muzica vie si epica, a orasului de dupa razboi. Tot ceea ce s-a intamplat in anul 1923 cuprinde forta lui Zavaidoc, venita dintr-o poveste de iubire, imersiv legata de istoria unui an.” – Doina Rusti

??Recenzii:

„Un festin ametitor al senzatiilor si imaginilor cu o bogatie aproape impudica a limbajului, prin care Doina Rusti deseneaza portretul Bucurestiului asa cum il face Orhan Pamuk pe cel al Istanbulului.” - Ana A.

„Prima mea intalnire cu Doina Rusti (dincolo de una-doua povestiri scurte) a fost o incantare. Banuiam ca e o povestitoare foarte faina si uite ca nu m-am inselat. Carticica asta s-a pliat pe sufletul meu ahtiat dupa istorie - nu istoria din cartile de scoala, ci cea vibranta a strazii, a mahalalelor, a oamenilor reali.” – Nona

„Dincolo de cuvinte exista o putere de evocare si de aducere in prezent cum rar am intalnit in lecturile mele. La un moment dat parca auzeam zumzetul Lipscanilor sau al Curtii Domnesti, dar si copitele cailor pe podul ?erban Voda.” – Diana