Sfintii Parinti ne spun un lucru uluitor: fara zdrobirea inimii, nevointele ascetice sunt insuficiente. Iar asprimea pe care multi o admira este un defect si nu o calitate. Fara bunatate, smerenie si zdrobirea inimii nu putem spori duhovniceste si chiar mantuirea este indoielnica. Pentru ca altfel crestinul devine un fariseu care foloseste credinta ca sa umileasca si sa sufoce aproapele.

In viata duhovniceasca nu se aplica modelele din filme. Crestinul nu este un luptator plin de muschi care ii pune la punct cu o privire de otel pe vrajmasi. Eventual pe toti cei din jur, inclusiv pe cei din familia sa.
Daca asta cautam noi in viata duhovniceasca este foarte clar. Inca nu am inceput sa pasim nici macar pe prima treapta a vietii duhovnicesti. Care este zdrobirea inimii.
Dar ce este aceasta, nu este chiat asa de simplu de aflat. Unele carti pomenesc despre zdrobirea inimii, arata chiar ca este foarte importanta. Dar cum ajungem la ea, ce este si cum anume sa gandim ca sa ne apropiem de acest dar, gasim mai putin.
Cartea de fata are ca scop sa usureze calatoria pe acest drum incantator spre zdrobirea inimii, smerenie, dobandirea profunzimii duhovnicesti, pacii sufletesti, harului si Imparatiei lui Dumnezeu.