In incercarea de a lega studiile istorice asupra arhitecturii si urbanisticii de cele asupra mutatiilor recente sau relativ recente, Teodor Gheorghiu cerceteaza – in acest volum – orasul, satul, locuirea si edificiul de cult crestin. Zona studiata este restransa la aria sud-est europeana.

„Istoria, atent dar relaxat cercetata, lasa sa se descopere, cu destula claritate, modul cum poate fi definita traditia in sfera arhitecturii si urbanisticii. O traditie scutita de orice fel de obsesii care sa o deformeze cum o cer imprejurarile, intotdeauna altele si prea putin sensibile la adevar. O traditie a locului, stabila, in acelasi timp dinamica, niciodata excesiv de conturata, de distincta, in raport cu alte traditii din jur”.

Preocupat de statutul spatiului, al oraselor si arhitecturilor in pragul globalizarii, Teodor Gheorghiu ne ofera o evaluare complexa a traditiei dintr-un spatiu sau loc anume, ca element de conjunctie cu vechile practici si principii de organizare a mediului, considerand ca traditia, corect asumata, poate deveni reperul unei vieti normale, integrate legilor cosmice si mediului terestru.

Potrivit autorului: „una dintre primele directii ale actiunii de reabilitare conceptuala a locuirii traditionale este orientata catre reabilitarea materiala a acestei locuiri, in scopuri diverse: locuire pur si simplu, loisir, turism alternativ etc. Unele reusite locale, punctiforme, precum si o propaganda de calitate pot servi foarte bine acestui scop, un argument solid fiind, in ciuda evaluarilor curente, superficiale si interesate, costul redus si timpul castigat”.