Editie ingrijita si prefata de Cristina Cioaba
2023, ANUL MONICA LOVINESCU
Ca si cum ar fi implinit un testament nescris al tatalui sau, Monica Lovinescu a creat in studiourile Europei Libere un adevarat cenaclu literar. Acolo se citeau scrieri care in Romania erau interzise, se organizau dezbateri cu autori romani si se comenta, cu pertinenta, o creatie literara nascuta in vremuri de represiune. Caci pe atunci, in tara, cenzura nu doar mutila productia scriitorului, ci si distorsiona ideologic judecata criticului literar.
Cronicile literare ale Monicai Lovinescu recompun, panoramic, "istoria recenta" a literaturii noastre. Iar daca in salonul de altadata al cenaclului Sburatorul, patronat de criticul E. Lovinescu, incapeau doar putini, in salonul deschis "pe unde scurte" a incaput, cum stim, o intreaga tara.
"Noi toti am ascultat-o cu sfintenie, vreme de treizeci de ani, de doua ori pe saptamana, comentand carti si evenimente culturale. Un cronicar literar devenit legenda vie. […] Cine dintre noi n-a simtit asta? Si, apoi, cine n-a dorit sa-si confrunte opiniile cu ale ei, ori sa fie omologat de ea?" - NICOLAE MANOLESCU, Istoria critica a literaturii romane
"In totalitarismul din secolul al XX-lea, scriitorului i s-a cerut insa sa pacatuiasca prin si cu instrumentul lui de creatie: cuvantul. Adevaratul pacat – ca si adevarata raspundere – a unui scriitor se savarseste impotriva cuvantului si in functie de el. Scriitorul a fost impins (in momentele cele mai grave, obligat) sa minta, sa scrie ceea ce nu credea, sa descrie ceea ce nu vedea. Sa inlocuiasca realitatea, desfigurand-o si umilind-o, prin ideologie… Pentru scriitor, in orice caz, la inceput a fost Cuvantul, si respectarea lui e primul dintre comandamente. Incalcarea se plateste – cel mai adesea – cu neperenitatea operei." - MONICA LOVINESCU