Pacea, securitatea si stabilitatea nu sunt entitati ce apar si se impun in viata de la sine, nu sunt realitati pe care este suficient sa le dorim, sa le mentionam sau sa le decretam. Ele reprezinta nu numai concepte ci stari vitale pentru omenire, motiv pentru care trebuie sa devina obiective de profunda reflectie si cercetare, de actiune, de munca si gandire, de eforturi pe toate planurile.

Nici pacea si stabilitatea realizata, obtinuta, la un moment, nu inseamna un dat pentru totdeauna. Ele trebuie mentinute, conservate, reevaluate, in functie de numerosii factori si conjuncturi, intotdeauna in continua dinamica sau inabusita pastrare.

Instaurarea pacii si stabilitatii nu este posibila intr-o lume a inegalitatilor frapante, intr-o lume a discriminarii, intr-o lume in care posibilitatile de realizare individuala si de grup permit unora totul sau aproape totul si altora nimic sau aproape nimic.

Acceptarea diversitatii reprezinta prima si cea mai necesara treapta a procesului de evolutie civica a gandirii pacifiste si parteneriale, a atitudinii fata de aceasta realitate. Acceptarea diversitatii reprezinta posibilitatea obiectiva si necesara a procesului de cunoastere, pe baza caruia stereotipurile si atitudinile trebuie si pot sa se schimbe. Fara o asemenea etapa nu este posibil nici punctul superior al atitudinii pozitive fata de diversitate – cultivarea acesteia. Aceasta reprezinta premisa si punctul de plecare pentru formarea, implementarea si dezvoltarea a ceea ce se cheama cultura diversitatii.

Mehr Khan, directorul Centrului de Cercetare Innocenti UNICEF apreciaza ca: „sistemele educationale pot fi manipulate pentru a conduce la o separare intre oameni, mai degraba decat la apropierea lor. Pe scurt, educatia reflecta societatea din jurul ei. Atitudinile care infloresc dincolo de zidurile scolii vor intra, inevitabil, in clasa”.

Casa Finisata a Europei, dupa ce trece de faza „acoperisului” si reuseste sa-si desavarseasca „tencuielile, vopsitoria si zugravelile”, nu va fi una a natiunilor, ci a etniilor, a grupurilor, a culturilor.

Societatea sanselor egale nu apare din nimic si nici nu este un simplu act de dorinta cetateneasca. Ea este rodul necesitatii, a unei necesitati intelese, cum ar spune Hegel.

Vasile Burtea


Format: 16,5 X 23,5cm
Anul publicarii: 2012
Pagini: 184