?ntr-o lectură plăcută, pe care cu greu o poţi ?ntrerupe, o lume ?ntreagă de g?nduri ne surprinde prin profunzime, prin farmecul rostirii, prin amestecul de cald şi rece, de bucurie a vieţii şi deznădejde amară, de firesc şi complexitate onirică. Limpezi, cu o curgere lină, cu accente cioraniene, dar străbătute de o sensibilitate specific feminină, eseurile Suzanei Mehmet ne ?nc?ntă şi ne tulbură totodată ?n grăirea lor despre viaţă şi moarte, despre dragoste şi Dumnezeu, despre suflet şi ?ngeri, despre trup şi durere...

Suzan Mehmet: Raţiunea pare să fie o relaţie ectopică ?ntre pozitiv şi negativ. Pentru că ea ?nsăşi nu-şi găseşte nici locul, nici rostul, şi nici măcar valabilitatea; Ador neliniştea pe care mi-o dă singurătatea. Abia atunci, c?nd mă aflu de faţă cu mine ?nsămi, simt ?ntr-adevăr că trebuie să fac ceva pentru ceilalţi. Ceva ca să-i supăr. Inteligenţa noastră nu este dec?t o banală sumă a nevoilor. A unor nevoi nedeclarate.

Anul apariţiei: 2001
Nr. pagini: 72 / Format: 13 x 20 cm, broşat
Coperta: Nitsch-Petioky Lor?nd, N?methi Barna
ISBN: 973-8120-74-8