„La ani buni dupa ce Giovanni Sartori a scris despre imbecilizarea prin televiziune, Alain de Botton se intreaba: ce sunt, de fapt, stirile (de la televizor, dar nu numai)? Inlocuitorul agresiv al religiei? O forma de hrana prin perfuzii vizuale? O modalitate de reafirmare a deja vechiului principiu dupa care raul se vinde bine si binele se vinde rau?

Raspunsul e previzibil: toate trei la un loc. Asa stand lucrurile, cartea lui nu e doar o analiza a importantei pe care-o au stirile in viata noastra, ci si o cronica a felului cum ne raportam noi, publicul, la ele. Citind-o, ne vom da seama ca, fara sa stim, am facut deja trecerea de la couch potatoes la headline junkies. Ca respiratia naturala a vietii noastre a preluat iremediabil calupurile de noutati senzationaliste. Ca ne aflam intr-un apasat deficit de empatie. Ca frematam de nerabdare asteptand divortul unei celebritati, prabusirea unui politician sau o catastrofa aviatica. Ca masinaria care produce stiri regleaza de fapt ritmurile mersului nostru zilnic si uneori silnic prin lume. Si ca o zi fara titluri, socuri si sondaje a devenit pur si simplu de neconceput.“ (Radu PARASCHIVESCU)