In urma Juliei Kristeva, si pentru mine „revolta“ inseamna, in mare: transgresarea interdictiilor (suprarealistul Louis Aragon); obsesie repetitiva (existentialistul Jean Paul Sartre); re-plasare ludica, substituire combinativa (teoriticianul „scriiturii“ Roland Barthes). Doar ca la aceste trei dimensiuni eu as mai adauga si o a patra – eresul archetipal, tocmai pentru faptul ca dimensiunea archetipala nu porneste de la „cuvinte“, ci de la matricea originara a imaginarului. Anume „imaginile“ sunt cele care ne bantuie constientul sau ne gestioneaza preconstientul, ele sunt cele care anticipeaza ori anunta, contrapunctic, alte fragmente de imagini, inca inconstiente. Structura de adancime a unui text liric sau a unei regii de film trebuie sa rabufneasca intr-o (sa rezulte cu un) simbol specific, iar archetipalul mi se pare unicul instrument de operare artistica plauzibila! Care, (ne)intamplator, coincide cu universul holografic post-modern. Or, pentru mine „a scrie“ presupune cel putin sa traiesc, in masura posibilitatilor, toate scenariile (vietile) refuzate de soarta oficiala, interzise de anturajul geografic sau la care nu voi putea sa am acces vreodata din cine stie ce motive straine mie!

(…)

Cat de revigorant devine (…) orice „prizonierat“ ontologic care se revendica de la concordanta specifica lexicului limbii romane! Fara a constientiza, romanul utilizeaza cuvinte cu substrat teleologic si spiritual „sacru“, conectat cu fire adanci la archetipalul divin sau la pleroma akashica: „om“ – de la mandala sanscrita AUM, pronuntata OM („trecutul, prezentul si viitorul, toate sunt cuprinse in mandala OM“, Manduk’ya Upanisada); „inima“ – originat din latinescul „anima“ (suflet, spirit); „noroc“ – originat din expresia slavona „na roc“ (destin, soarta); „dor“ – dorinta vaga exprimata printr-un cuvant ce pare a fi originat in limbile Hindi/Urdu, pastrand in radacina lexicala semnificatia de armonie pierduta („struna“) sau chemare implacabila de integrare in circuitul kosmic („fir, cordon, sfoara, ata“). Cu acelasi succes se poate urmari enantiodromia estetica a grupurilor de paronime „humoare-umor“, „forma-formosus-frumos“, „erotic-eretic“ etc. In acelasi context propice, bifez ca profitabile – pentru cunoasterea de sine profunda – toate tricksteriadele profane (Eroul Corb din mitologia zonei Asiei Pacifice) si religioase (Vinul si Painea din Trupul lui Iisus Christos) ale lumii. Pentru a ajunge la rezultate similare – dar impotriva ácelor de ceasornic si pe cai strict pecuniare – tradingul bursier cu instrumente mobiliare mi se pare o experienta de exceptie.



Numar de pagini: 228
Anul aparitiei: 2011