Cartea de fata, poate cea mai importanta din bibliografia autorului, nareaza odiseea Scrisului, adica a Faptului care-l scoate pe om din preistorie si-l plonjeaza in istorie. Cunoasterea ne scoate din rai, dar ne deschide Imparatia.

Titlul cartii asociaza frapant „arderea de tot” cu „scrisura”. Acest titlu s-a nascut dintr-un episod insolit, la Copsa Mica, unde se fabrica negru de fum pentru tipariri, si unde autorul a trait un esec trezitor. Dupa aceea, titlul s-a intarit „prin cele mai impresionante si dureroase imagini ale bibliotecilor lumii in flacari”.

Scrisul este asociat cu mistuirea, dar si cu sfintirea; astfel ca limbile in care s-au scris texte revelate sunt limbi sacre: ebraica, sanskrita, greaca, latina. Puterea acestei carti este stilul. Fervoarea rostirii e maxima. Zicerile percutante fac de prisos ilustratiile. Cuvintele sunt smulse din fiinta si potenteaza fiinte. Autorul spune, de pilda, ca cerneala este „vopseaua creierului uman”. Iar alfabetul este „navodul de cuvant cu care-L pescuim pe Dumnezeu-cuvantul”.

Cartea lui Ion Buga incepe cu polisemia, intre pierzanie si salvare, a „literei care ucide”; ea inainteaza prin tragismul istoriei si prin terapiile provizorii ale culturii. O scriere-rug: o scriere-ruga. Iar in subsidiar, o pledoarie sclipitoare pentru ispita buna a cetitului. - Vasile ANDRU