Descriere - Parintii evolutionismului. Tetralogia omului nou

Vol. 1 - Parintii evolutionismuluiAtragem atentia ca acest volum, ca si urmatoarele doua volume, este mult mai cuprinzator (si ca subiecte dezbatute, si ca numar de pagini) decat capitolul corespunzator din teza noastra de doctorat.Istoria paganismului este o evolutie a evolutionismuluiPaganatatea are o istorie a ei, o evolutie, nu in sensul de progres, ci in sensul pe care il are acest cuvant in expresia „cum evolueaza (se desfasoara) evenimentele”. Despre aceasta istorie vom vorbi aici succint, ca sa intelegem cum a evoluat evolutionismul inca de la inceputul lui si, in felul acesta, sa ii cunoastem implicatiile si ascunzisurile, pentru a ne feri de subtilele lui capcane.Cercetarea stiintifica, asa cum este inteleasa gresit astazi, nu ca o contemplare naturala doxologica, ci ca o explicatie prin ratiunea proprie, autonoma, a realitatii, diferita de cunoasterea adevarata (care este descoperire si traire a realitatii, primita in dar de la Dumnezeu, in legatura nemijlocita cu El), isi are negresit inceputul la Lucifer. Odata cu acest tip de cunoastere, el a inventat si evolutionismul - dorinta a sa de a - si schimba ratiunea de fire creata in fire necreata, de a deveni din inger si dumnezeu dupa har, in Dumnezeu dupa fire. Fiind heruvim, si - a dorit sa „evolueze” din slujitor zidit al lui Dumnezeu, in dumnezeu suveran, cinstit de toata zidirea, din teonom in autonom. Gandind asa, s - a prefacut in balaurul cel rosu (satana sau diavolul). Nu a avut parte de evolutia firii sale, cum dorea, fiindca aceasta nu este cu putinta, ci de o revolutie launtrica ce l - a intunecat. Nu a reusit sa - si schimbe ratiunea firii, fiindca a ramas tot inger creat, ci si - a produs mutilarea voirii, devenind inger intunecat (Iez 28,1 - 19), cazand si tragand, dupa sine, o treime din ingeri (Apoc 12,3 - 4; Apoc 20,1 - 3).
Vazand cum a ajuns si temandu - se, din invidie, ca oamenii ii vor lua locul, in loc sa se pocaiasca cu adevarat (ca Dumnezeu sa - l primeasca inapoi si sa - l faca iar inger de lumina), el le - a transmis primilor oameni paganatatea, cunoasterea stiintifica autonoma, adica dorinta chinuitoare si stricatoare de a fi dumnezei, nu prin har, ci dupa fire (prin schimbarea firii), de sine statatori, prin ei insisi, printr - o cunoastere degradata si degradanta, dupa parerea proprie.A fi dumnezei nu prin har, ci prin sine, aceasta este ispita primordiala: Fac 3,5 „Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul”. Primii oameni au fost ispititi sa devina dumnezei dupa fire, dorind sa - si schimbe ratiunea firii (ratiunea de a fi chip dumnezeiesc), anulandu - si chipul ca sa nu mai fie doar chipuri, ci chiar dumnezei, prin independenta fata de Dumnezeu, Prototipul lor. Dar nu si - au putut anula chipul, fiindca ratiunile firii nu se pot altera, caci sunt ocrotite de Creator, in schimb au pierdut darul asemanarii.Astfel, Adam si Eva au tanjit sa devina oameni de stiinta evolutionisti, adica sa „evolueze” de la statutul de copii ascultatori si slavoslovitori ai Domnului, la cel de rafinati cunoscatori ai raului si ai binelui (intocmai ca Dumnezeu, insa fara de El), prin metode autonome, rupti de harul Lui, doar ca sa se laude pe sine. Fac 3,6 „De aceea femeia, socotind ca rodul pomului este bun de mancat si placut ochilor la vedere si vrednic de dorit, pentru ca da stiinta, a luat din el si a mancat si a dat barbatului sau si a mancat si el”. Si asa au cazut, si - au pierdut feciorelnicele haine de lumina intelegatoare si au dobandit goliciunea desfranata a scolasticii.E drept ca ei s - au pocait, redevenind oameni de stiinta doxologici, adica proroci, dar nu toti urmasii lor i - au urmat intru pocainta. Unii au sporit acel tip de cunoasterea rea, amestecand si mai mult binele cu raul.Acest prim volum al Tetralogiei omului nou descrie tocmai aceasta istorie a involutiei omului, aratand legatura dintre inselarea demonica, evidenta in vietile evolutionistilor celor mai cunoscuti, si gandirea pagana din invataturile lor. Astfel ca am urmarit, dupa aceste doua repere, firul rosu evolutionist din marile religii ale lumii (evolutionismul semilunii fertile - de tip zoroastrian, sumeriano - akkadian, egiptean; elin; hindus - inclusiv cel spiritist si teozofic; nordic; romano - catolic; protestant; scientologic si evolutionismul per se, ca religie de sine statatoare, cu ritualurile sale), ca si din vietile si scrierile unor evolutionisti pagani celebri (Vivekananda, Sri Aurobindo, Ken Wilber, Friedrich Wilhelm Nietzsche) si ale unor eretici cu mentalitate pagana, deghizati in crestini (Origen; iezuitul Jean Baptiste Lamarck; preotul augustinian Gregor Mendel; cardinalul John Henry Newman; preotul iezuit Pierre Teilhard de Chardin, abatele Georges Lemaitre; preotul iezuit Karl Rahner; preotul, fost iezuit, Hans Urs von Balthasar; ex - preotul dominican Francisco Ayala, preotul luteran suedez Lars Anders Thunberg; „evanghelistul” Denis Alexander si altii).Atragem atentia asupra capitolului dedicat lui Origen, „Origen, tatal evolutionismului «crestin»”, care dezbate amanuntit si lamureste, dupa Sfintii Parinti, toate neclaritatile/indoielile in legatura cu viata si invataturile lui: A fost mucenic? Au existat Sfinti Parinti „origenisti”? Textele sale eretice ii apartin cu adevarat sau sunt doar apocrife, scrise in numele lui? Au avut Sfintii Parinti dreptate sa - i numeasca invataturile eretice si pagane (eline) sau au exagerat, neintelegandu - le prea bine? De asemenea, acest capitol analizeaza atat invataturile sale eretice, direct legate de evolutionism, cat si infailibilitatea Adevarului absolut.Un alt capitol este dedicat evolutionismului romano - catolic, „Biserica Romano - Catolica, mama evolutionismului «crestin»”, in care, pe langa viata si invataturile ratacite ale evolutionistilor romano - catolici, exploram atat evolutionismul catehismului romano - catolic, al scolilor oficiale romano - catolice si al dogmelor romano - catolice (Filioque; gratie creata → panenteism; satisfactia onoarei, starea naturala stricata, har supraadaugat - pacat stramosesc; imaculata conceptie; autonomia lumii; purgatoriu, Vicarius Christi, aggiornamento), al papilor Pius IX (decretarea unei false cunoasteri infailibile), Leon XIII (teologia subordonata stiintei in privinta cunoasterii originilor), Pius X (startul unei curse catre punctul omega), Pius XII („piosul” E.T. al Ustasei: evolutionismul teoretic si practic - adica nazismul militant), Ioan Paul II (un evolutionist sanctificat), Benedict XVI (un evolutionist „teolog”), Francisc - un evolutionist co(s)mic, colaborarea romano - catolici - quakeri in fabricarea evolutionismului teist (E.T.), cat si credinta oficiala a romano - catolicilor in extraterestrii (ET).Ultimul capitol contine viata si invataturile agnosticului (ateu necombatant) Charles Darwin (asa cum se considera pe sine insusi, iar nu un teist pocait, asa cum vrea sa il prezinte o legenda populara pietista protestanta). In acest capitol sunt descrise, din mai multe surse oficiale: inceputurile lui Darwin si ale teoriei lui; hinduismul lui Darwin; treptele lepadarii sale de Hristos (aprinderea zelului hindus, teodiceele eretice; declaratiile lepadarii treptate - de credinta copilariei si de teism -, exprimarea si definirea agnosticismului sau; participarea la sedinte spiritiste, falsa lui „cainta” legendara); lansarea darwinismului nu de catre oamenii de stiinta, ci de teologii liberali; eugenismul si rasismul lui Darwin; consecintele dezastroase ale darwinismului asupra urmasilor lui si roadele nefaste ideologic - politice ale invataturilor sale.
Dintre aceste roade, cele care ne afecteaza cel mai mult astazi, la modul cel mai concret, sunt trans, post, meta - ”umanismul”, sau, mai pe larg, supraumanismul, caricaturizarea indumnezeirii omului. Poate cel mai grav, din toate, este transumanismul medical, complet nejustificat, deoarece, dupa cum aratam in acest subcapitol (cu ajutorul cercetarii stiintifice), medicina evolutionista (contrar mentalitatii larg raspandite azi) nu a prelungit deloc speranta de viata (fata de cea a oamenilor de pe vremea Sf. Proroc David, pana in zilele noastre).„Merita observat ca nici Darwin si nici Lyell nu erau savanti formati, in sensul modern. Darwin era un student teolog apostat, a carui singura diploma era in teologie. Charles Lyell a studiat dreptul, nu geologia. Geologi de seama ai vremii sale - de pilda, Cuvier, Buckland - credeau in catastrofism, si multi dintre geologii din zilele noastre se reintorc la aceasta parere. Lyell trebuie sa fi stiut ca datele reale ale geologiei favorizau in mare parte catastrofismul, nu uniformismul. Totusi, in chip dogmatic, a insistat asupra perioadelor lungi si a uniformitatii, respingand cu sarcasm cronologia biblica din acest proces. - Dr. Henry M. MORRIS, The Long War against God, Ed. Baker Book House, Grand Rapids, 1989, p. 162”De altfel, chiar si ideea selectiei naturale (esenta darwinismului) nu i - a venit lui Darwin din cercetarea stiintifica a naturii, ci din contaminarea sa cu malthusianismul, opera unui teolog liberal la moda atunci, ca si acum:„In octombrie 1838, adica la cincisprezece luni dupa ce mi - am inceput ancheta sistematica, am citit, pentru amuzament, teoria lui Malthus despre populatie si, fiind bine pregatit sa apreciez lupta pentru existenta, care continua peste tot (de la observarea continua a obiceiurilor animalelor si plantelor), m - a surprins dintr - o data ideea ca, in aceste conditii, variatiile favorabile vor tinde sa fie pastrate, iar cele nefavorabile sa fie distruse. Rezultatul ar fi formarea de noi specii. Aici, atunci, am avut in cele din urma o teorie cu care sa lucrez. - Charles DARWIN, The Autobiography of Charles Darwin 1809 - 1882. With the original omissions restored, editata cu anexe si note de nepoata sa, Nora BARLOW, Ed. Collins, Londra, 1958, p. 120.”*Acest prim volum este esential pentru intelegerea intregii Tetralogii, nu numai fiindca ne arata cine sunt parintii evolutionismului (care, dupa cum se poate vedea, nu sunt de fel oamenii de stiinta, ci teologii rataciti si invatatorii fanatici ai religiilor pagane), ci si fiindca ne ofera un mic dictionar pentru intelegerea cunoasterii, creatiei, creationismului si evolutionismului, foarte important nu numai in cadrul dezbaterii noastre, ci si in intelegerea tulburarilor ideologice si religioase de care sufera contemporanii nostri, tulburari care - i ispitesc atat de mult pe ortodocsi, de pe bancile scolilor pana pe patul de moarte.„Teza de doctorat a Pr. dr. (medic) Alexandru Anastasiu este rodul unei asteptari imperative. Chiar si numai curajul de a infrunta analitic puhoiul teoriilor evolutionismului inter - specific si inca ar fi indeajuns de mult si cu totul salutar. Insa teza de doctorat, de dimensiuni neobisnuite pentru o asemenea lucrare, dar firesti pentru complexitatea problemei abordate, este mai mult decat atat. Este una dintre oazele raspandite in pustiul provocat de conglomeratul pozitivismului occidental, a carui intindere sufocanta ne - ar arunca pe toti intr - o ratacire absurda daca nu ne - ar insoti stalpul de lumina calauzitoare si certitudinea «tarii fagaduite» - Iisus Hristos, Calea, Adevarul si Viata.”Acad. Prof. Univ. Dr. Ilie Badescu