Daca asculti atent, dincolo de vocea lui Timofei Pnin, profesorul de rusa venit sa predea la un colegiu american, se mai aude un glas. Este al lui Vladimir Nabokov, nevoit la un moment dat sa renunte si sa ia totul de la capat. Poate ca tocmai de aceea motivul inadaptarii este atat de prezent in literatura lui, indiferent daca protagonistii sunt sahisti atinsi de aripa geniului sau literati care incearca sa-si croiasca drum intr-o societate careia nu-i cunosc reperele. Profesorul Pnin se trezeste intr-o tara pe care o stie mai mult din carti si se vede nevoit sa se exprime intr-o limba care il expune ridicolului. In plan amoros, singurul lucru unde nu da gres il reprezinta rateul. Profesional, pluteste intr-o deriva din care e putin probabil sa-l salveze cineva. Cat priveste valentele lui integratoare, ele mai degraba ii complica destinul in loc sa i-l lamureasca. Timofei Pnin devine repede sinonimul confuziei. Fiecare gest si cea mai mica tatonare provoaca surasuri la inceput, pentru ca la o privire mai atenta sa invite la compasiune.