Ceea ce nu este, in ochii cititorului, decat o ipoteza – extravaganta, fara indoiala -, este pentru noi o dogma sigura: vom fi scuzati, deci, ca vorbim cu siguranta neclintita a celui ce crede. Ne reclamam mai ales din Initiere ermetica si cabalista; insa in sanctuarele Indiei, dupa cum stim, in templele din Persia, Elada si Etruria, ca si la egipteni si la vechii evrei, aceeasi sinteza a inbracat diverse forme, iar simbolismele in aparenta cele mai contradictorii traduc pentru cel Ales Adevarul intotdeauna Unul, in limba – invariabila, in fond – a Miturilor si Emblemelor.

De la schisma gnostilor pana in secolul al XVIII-lea, viata adeptilor ne apare drept un martiriu permanent: venerabili excomunicati, patriarhi ai exilului, logodnici ai spanzuratorii si ai rugului, ei si-au pastrat in momentele dificile seninatatea eroica cu care Idealul isi inarmeaza si distinge sustinatorii; ei si-au trait agonia deoarece Datoria reprezenta, pentru ei, sa transmita celor ce mosteneau credinta lor proscrisa comoara stiintei sacre; simbolurile pe care ni le-au lasat in scris , astazi noi incercam sa le descifram….S-a depasit epoca fanatismului oficial si al superstitiilor populare, nu si cea a judecatilor temerare si a prostiei: daca Initiatii nu mai sunt arsi pe rug, sunt luati peste picior si calomniati. S-au resemnat in fata injuriilor, ca si parintii lor – martirii.