„Un proiect ambitios, in care Oriana Fallaci recreeaza Beirutul din 1983 cu o multitudine de personaje – soldati italieni, militanti libanezi si civili prinsi intr-un conflict fara sfarsit. Desi subiectul este razboiul, Fallaci celebreaza viata si umanitatea, pe care o considera „cel mai emotionant dintre toate animalele”. Scenele de violenta sunt brutale, dar naratiunea alterneaza intre lacrimi si ras, captivand cititorul pana la ultima pagina.” (The Independent)

In inima unui Beirut sfasiat de razboiul civil, unde moartea pandeste la fiecare colt, un contingent de soldati italieni ajunge intr-o misiune de mentinere a pacii. Dar in acest infern al violentei absurde si al urii fara sfarsit, ei descopera rapid ca pacea este un ideal fragil, iar supravietuirea depinde de o combinatie de noroc, diplomatie si compromisuri periculoase.

Inshallah – unul dintre cele mai complexe si intense romane ale Orianei Fallaci – urmareste o galerie de personaje prinse in haosul conflictului libanez: soldati italieni trimisi intr-o misiune care pare imposibila, femei libaneze a caror frumusete ascunde traume adanci, militanti crestini si siiti care ucid in numele unor cauze contradictorii, calugarite franceze prinse intre credinta si oroarea razboiului.

Daca ar exista un protagonist central, acesta ar fi Angelo, un tanar italian care si-a abandonat studiile de matematica pentru a trai realitatea razboiului. Insa, ceea ce descopera pe campul de lupta nu are nicio legatura cu logica precisa a formulelor matematice – doar haos, moarte si alegeri imposibile. Prin intalnirea sa cu Ninette, o enigmatica femeie libaneza, Angelo simte, pentru prima data, fragilitatea iubirii in fata violentei necontrolate. Cand Ninette este prinsa in mijlocul unui act de teroare si isi pierde viata, Angelo intelege ca viata nu poate fi definita prin rationamente sau ecuatii – ci doar printr-un singur cuvant: „Inshallah” – „Asa cum vrea Dumnezeu.”

Romanul este construit pe mai multe fire narative, fiecare dintre ele aducand o perspectiva diferita asupra razboiului: de la strategiile militare si negocierile secrete ale ofiterilor italieni cu militiile libaneze, la brutalitatea unui copil-soldat care ucide fara remuscari si la disperarea unor soldati care incearca sa isi pastreze umanitatea intr-o lume in care moartea devine o banalitate. Fallaci surprinde nu doar absurditatea razboiului, ci si influenta acestuia asupra sufletului uman, transformand oameni obisnuiti in monstri sau martiri.

Un alt personaj central este Charlie, inspirat de figura reala a capitanului Corrado Cantatore, un ofiter italian cu legaturi profunde in Orientul Mijlociu. Prin priceperea sa diplomatica, el reuseste sa mentina contingentul italian in siguranta, devenind un pion-cheie in supravietuirea acestora.

Bazata pe experientele reale ale autoarei ca jurnalist de razboi, Inshallah este mai mult decat un roman – este o marturie despre fragilitatea vietii, despre fanatism, despre impactul devastator al urii si despre modul in care razboiul distruge si reinventeaza destine.

Cu un stil incisiv, direct si fara compromisuri, Oriana Fallaci ofera o carte care te sfasie pe dinauntru, te provoaca si te face sa te intrebi ce inseamna cu adevarat razboiul. Inshallah nu este doar un roman, ci o lectie dura despre natura umana si despre absurditatea unei lumi in care, in final, nimic nu pare sa mai aiba sens.

„— Angelo! Nu ma asculti, nu ma ascultai, Angelo?!? Angelo!

N-ai auzit ce ti-am spus?!? Angelo! De ce continui sa taci?!?

Continua sa taca deoarece intre cele doua fotografii ale lui Ninette se afla un chenar cu un titlu tulburator si declaratia cu care Natalia Narakat Al Sharif il lasase sa plece pe reporterul de la Times. Titlul era «La formule de la Vie». Formula Vietii.

Declaratia era urmatoarea: «In ce mod rezolv problema faptului de a trai cu acest sir de amenintari la adresa lui George, adica in acest amestec de fericire si teroare? Este ca si cum m-ati intreba daca exista formula Vietii… Va voi raspunde asadar printr-o fraza extraordinara pe care am auzit-o in timp ce priveam cu ochi distrati un fragment dintr-un film. Extraordinara, da. Atat de extraordinara incat mi-ar placea sa stiu daca era vorba de un aforism celebru iesit din mintea unui mare filosof sau o simpla replica iesita din condeiul unui scenarist genial. Iat-o: Viata nu este o problema de rezolvat. Este un mister de trait. Chiar este, draga prietene, chiar este. Cred ca nimeni nu ar putea sa sustina contrariul. Asadar formula exista.

Consta intr‑un cuvant. Un simplu cuvant care aici este rostit cu orice pretext, care nu promite nimic, care explica totul si care in orice caz ajuta: Inshallah. Cum vrea Dumnezeu, cum ii place lui Dumnezeu, Inshallah.»”