In cautarea imaginii pierdute a oamenilor epocii fanariote, profesorul Tudor Dinu a strabatut in lung si in lat Tara Romaneasca si Moldova, de la hotarele Banatului pana la Nistru, de la Iasi pana la Dunare, pentru a identifica toate acele biserici care, in pofida vicisitudinilor istoriei, pastreaza pe zidurile lor chipurile ctitorilor de odinioara.

Dupa peripetii demne de un roman de aventuri, a izbutit sa vada cu propriii ochi si sa fotografieze cele circa 135 de tablouri votive din epoca, in care sunt reprezentati vreo mie de semeni de-ai nostri in ipostaza in care isi doreau sa ramana in amintirea posteritatii, etalandu-si cele mai frumoase costume, bijuterii, arme ori coafuri.

Este vorba nu doar de domnitori cu familiile lor, ca in primele secole din existenta tarilor romane, ci si de oameni apartinand unor categorii sociale dintre cele mai diverse (boieri si boiernasi, militari, negustori, mestesugari, ciobani, mosneni si, de buna seama, clerici de toate rangurile, de la semetii mitropoliti si episcopi pana la umilii monahi), uniti intre ei doar de credinta in Dumnezeu si de o certa bunastare, care le-a permis sa contribuie la inaltarea unor lacasuri de cult.

Completand datele oferite de tablourile votive cu cele furnizate de sursele scrise ale epocii, Tudor Dinu ofera o fascinanta istorie vizuala a oamenilor din tarile romane in veacul al XVIII-lea si in primele doua decenii ale secolului al XIX-lea.

Ilustratia de pe coperta: Vel pitarul Ioan si sotia sa, Elenca, ctitorii bisericii din Paisani (Gorj, 1810). Foto: Tudor Dinu

Portul foarte simplu al lui Dumitru Ghinescu si al Radei seamana mai degraba cu cel al taranilor decat cu cel al boierilor (Cioroiu, Olt, 1783)