Restituirea, in volum, a „Panteonului Roman” ne invita sa descoperim radacinile si pe marii, ca si pe mai modestii creatori de bunuri culturale sau institutionale ai poporului roman, pentru a lumina viata semenilor si a gandi in perspectiva.

Iosif Vulcan face parte din neamul „Vulcanestilor”: tatal sau, preotul greco-catolic Nicolae Vulcan, era nepot al episcopului Samuil Vulcan, protector al corifeilor Scolii Ardelene. Iosif, autorul „Panteonului”, a avut modele in familie, a avut la cine sa priveasca si astfel si-a croit drumul in viata. Avea numai douazeci si patru de ani cand, la Pesta, in 1865, unde studia dreptul, infiinteaza o publicatie menita sa slujeasca natiunea romana din Imperiul Habsburgic in aspiratiile sale patriotice si culturale, gand ce a rodit sub numele Familia. Foaie enciclopedica si beletristica cu ilustratiuni, revista care avea sa devina cea mai importanta institutie de cultura in plan revuistic pentru romanii din Transilvania, dar, foarte curand, o revista citita si de romanii din Tara.

Timp de peste patruzeci de ani, intre 1865 si 1906, Iosif Vulcan a pus, la temelia acestui adevarat for cultural si spiritual, toate darurile sufletesti, intelectuale, morale cu care a fost inzestrat, pentru a asigura continuitatea acestei lucrari de admirabila folosinta pentru neamul sau.

Numar de numar, „Familia” oferea primele sale pagini portretizarii fondatorilor de cultura si de istorie care si-au castigat un nume de buna memorie in istoria romanilor. Aceste portrete au fost adunate de Vulcan intr-un volum intitulat „Panteon roman”.

Virgil Bercea