Secolul al XIX-lea este socotit din 1821 pana in 1918, fiind epoca in care natiunea romana s-a coagulat si a ajuns la constiinta deplina de sine, afirmandu-si prima oara in istorie statalitatea unificata, moderna si, totodata, deplina, independenta de stat, optiunea pentru organizarea monarhica si capacitatea de a genera o prosperitate relativa si o cultura nationala de inalt nivel. Acest secol este considerat al Natiunii Romane, neegalat nici de secolul care a urmat, nici de cele dinainte. A fost marcat, printre altele, de unii dintre cei mai straluciti oameni politici romani (Mihail Kogalniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Ion C. Bratianu s.a.), de cea mai longeviva domnie – a lui Carol I (1866 – 1914) – si de cei mai mari autori ai literaturii romane (Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici s.a.). Tot in secolul al XIX-lea s-au afirmat in viata publica femei fara a caror participare la evenimentele cruciale ale timpului este greu de crezut ca s-ar fi realizat (Ana Ipatescu in Bucurestii anului 1848, Ecaterina Conachi, casatorita Vogoride, in 1858, Elena Cuza, in perioada de dupa Unirea Principatelor s.a.). Femeile din randul familiilor boieresti au fost in acele timpuri, la randul lor, un factor activ de racordare la Europa occidentala, imprimand educatiei copiilor un nou spirit. Aceasta s-a facut prin importul de mode vestimentare si comportamentale, dar si idei si valori culturale, contribuind decisiv la turnura civilizationala romaneasca in decurs de numai cateva decenii.