Despre Domnii ce au stapanit aceste tari, despre luptele, tratatele si nenorocirile lor, s-a vorbit destul, si bine si, mai ales, rau. Viata intregii tari se cuprinde in faptele lor, care s-au facut in numele ei.

Dimpotriva, o uitare nedreapta a acoperit totdeauna, ca o buruiana de parasire, mormintele Doamnelor, ce au stat alaturi de sotii lor, in mijlocul furtunilor unui trai asa de zbuciumat, incat abia ni-l putem infatisa astazi. Figurile viteze, figurile dureroase, figurile binefacatoare si sfinte, modestele figuri blande se impartasesc de aceiasi nepasare din partea scriitorilor. Si ca si Doamnele, sunt date uitarii Domnitele, a caror copilarie si tinerete a trecut mai totdeauna printr-un lung sir de pribegii si rataciri si pe care nunta le-a stramutat in locuri foarte departate de noi, de unde adesea n-au mai venit niciodata sa-si vada parintii si tara. Despre Doamnele noastre se poate vorbi din doua puncte de vedere: intai din cel al originii lor si apoi din acela, nu mai putin insemnat, al rostului pe care-l aveau la Curtea petrecerilor sau la Curtea afacerilor. Ici si colo, se prind de la sine in aceasta batatura de idei florile stralucitoare, vii ale caracterelor, ispravilor si suferintelor acestor Doamne.