De cativa ani - oribili - jocurile se fac peste capul romanilor de buna credinta. Lor li s-a imputinat totul, iar speranta le e si ea deja pe cale de disparitie. Se mai poate oare iesi dintr-o gaura a istoriei ? Cei care se pricep spun ca asemenea iesiri sunt chiar o specialitate romaneasca - ceva din categoria supravietuirii , a renasterii , a miracolului . Ultima oara, minunea s-ar fi intamplat in deceniul sapte. Luati repede, cei mai multi romani de buna credinta nici nu stiu despre ce vorbim. Doi academicieni, nascuti in februarie 1927 la interval de cinci zile, vin sa-i lamureasca. Nu a fost o lovitura de teatru atunci. Nici vreo solutie scoasa din palarie de vreun scamator. A fost o STRATEGIE. Gandita si pusa in aplicare de cateva fiinte. Cu MORALA, cu CONCEPT, cu folosirea multor COMPETENTE. Si avand mereu in minte INTERESUL NATIONAL.

A crezut vreun roman de buna credinta ca se poate si altfel ? Nu, nu s-ar fi putut nici atunci si nu se poate nici azi.

Nu incape nici o indoiala ca statutul impus tarii noastre dupa razboi a reprezentat o pata.  Vedem ca ganditorii romani nu sunt striviti de spaima de pete. Ei concura la ideea optimista : petele nu sunt vesnice pentru cei ce vor sa supravietuiasca. Dar abordarea petelor la romani mai obliga la o constatare pe care „deschiderea“ o confirma : petele nu sunt compacte. In crapaturile lor apar inghesuite si firave zone de lumina. Nu poti naviga in ceata, dar in „luminisuri“ poti trai si chiar actiona. Un deceniu al deschiderii este un astfel de luminis. S-a incercat apararea lui, consolidarea lui, largirea lui, includerea unor prieteni solidari. Dosoftei cita la vremea lui un psalm : „Zid de pace, turnuri de fratie“. O generatie intreaga, cu oameni ale caror minti vedeau prin ceata si actionau cu cateva raze de lumina, a lucrat tacut si iscusit la luminisul deschiderii. Zid de pace imprejur, dorinta de colaborare semnalata mai larg in exterior.



Mircea Malita
Figuri&Clipe


Autori: Mircea Malita, Dinu C. Giurescu