Eminescu, Mihai

Poet, prozator si jurnalist roman, Mihai Eminescu (nascut Mihail Eminovici).

(15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889)

Este cel mai cunoscut poet din literatura romana.

Note Biografice
1850 - La 15 ianuarie, se naste in Botosani, Mihail (Mihai cum i se zicea in familie), poetul, al saptelea copil in familia Eminovici.

1858-1859 - Copilul Mihai a urmat clasa a III-a la "Nationale Hauptschule" din Cernauti, fiind clasificat al 15-lea intre 72 de elevi.

1859-1860 - A urmat clasa a IV-a, fiind clasificat al 5-lea intre 82 de elevi.

1860-1861 - Inscris la Ober-Gymnasium din Cernauti, elevul Eminovici Mihai promoveaza clasa I, fiind clasificat al 11-lea in primul semestru si al 23-lea in cel de-al doilea semestru.

1861-1862 - Urmeaza clasa a II-a.

1862-1863 - Repeta clasa, dar de la 16 aprilie 1863 paraseste definitiv cursurile, desi avea o situatie buna la invatatura. Plecand de vacanta Pastelui la Ipotesti, nu s-a mai intors la scoala.

1864 - Elevul Eminovici Mihai solicita Ministerului Invatamantului din Bucuresti o subventie pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. I se refuza "nefiind nici un loc vacant de bursier". Prin adresa nr. 9816 din 21 martie, catre gimnaziul din Botosani, i se promite ca va fi primit "negresit la ocaziune de vacanta, dupa ce, insa, va indeplini conditiunile concursului". Elevul Eminovici pleaca la Cernauti unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dadea reprezentatii. La 5 octombrie, Eminovici intra ca practicant la tribunalul din Botosani, apoi, peste putin timp, este copist la comitetul permanent judetean.

1865 - La 5 martie, Eminovici demisioneaza, cu rugamintea ca salariul cuvenit pe luna februarie sa fie inmanat fratelui sau Serban. La 11 martie tanarul M. G. Eminovici solicita pasaport pentru trecere in Bucovina. In toamna se afla in gazda la profesorul sau Aron Pumnul, ca ingrijitor al Bibliotecii acestuia. Situatia lui scolara era de "privatist". Cunostea insa biblioteca lui Pumnul pana la ultimul tom.

1866 - La 12/24 ianuarie moare Aron Pumnul. Cu aceasta imprejurare sapte gimnazisti tiparesc o brosura cu "Lacrimioare... la mormantul prea-iubitului lor profesoriu". A doua din aceste poezii este semnata: M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie revista "Familia" din Pesta ii publica poezia De-as avea.... Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a schimbat insa numele din Eminovici in Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat imediat si pentru totdeauna. La 15/27 mai i se publica poezia O calarire in zori. In iunie paraseste Bucovina si se stabileste la Blaj cu intentia marturisita de a-si reincepe studiile. La 16/29 iulie, revista Familia ii publica poezia Din strainatate, la 14/26 august poezia La Bucovina, la 11/23 septembrie "Speranta", si la 16/28 octombrie "Misterele noptii". In cinci numere consecutive din octombrie si noiembrie, aceeasi revista ii publica nuvela Lantul de aur, tradusa dupa Onkel Adam, scriitor suedez. Un scurt timp a fost si la Alba Iulia, unde participa la 27-28 august la adunarea anuala a "Astrei". In toamna a parasit Blajul si s-a dus la Sibiu, unde e prezentat lui N. Densusianu; de aici a trecut muntii cum putu si veni la Bucuresti.

1867 - Intra in trupa lui Iorgu Caragiale, unde are rolul de sufleur si de copist. Cu aceasta trupa facu turnee la Braila, Galati, Giurgiu, Ploiesti. Ii apare in "Familia" din 2/14 aprilie poezia Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, iar la 18/30 iunie poezia lui La Heliade.

1868 - Este angajat ca sufleur in trupa lui Mihai Pascaly, care concentrase mai multe forte teatrale: Matei Millo, Fanny Tardini-Vladicescu si actori din trupa lui Iorgu Caragiale. In timpul verii, aceasta trupa a jucat la Brasov, Sibiu, Lugoj, Timisoara, Arad si alte orase banatene. Iosif Vulcan l-a intalnit cu ocazia acestui turneu si a obtinut de la Eminescu poeziile La o artista si Amorul unei marmure, publicate apoi in "Familia" din 18/30 august si 19 septembrie/1 octombrie. Vazand aceste poezii in "Familia", caminarul Gheorghe Eminovici ceru lui Iosif Vulcan stiri asupra soartei fiului sau, ratacitor in lume. Stabilit in Bucuresti, Eminescu face cunostinta cu I. L. Caragiale. Pascaly, fiind multumit de Eminescu, il angajeaza ca sufleur a II-a oara si copist al Teatrului National. La 29 septembrie Eminescu semna contractul legal in aceasta calitate. Obtinu de la Pascaly o camera de locuit, in schimb, insa, se obliga sa traduca pentru marele actor "Arta reprezentarii dramatice - Dezvoltata stiintific" si in legatura ei organica de profesorul dr. Enric Theodor Rotscher (dupa editiunea a doua). Traducerea, neterminata, scrisa pe mai multe sute de pagini, se afla printre manuscrisele ramase. Acum incepe si proiectul sau de roman "Geniu pustiu".

1869 - La 1 aprilie infiinteaza impreunã cu alti tineri cercul literar "Orientul", care avea ca scop, intre altele, strangerea basmelor, poeziilor populare si a documentelor privitoare la istoria si literatura patriei. La 29 iunie se fixeaza comisiile de membri ale "Orientului", care urmau sa viziteze diferitele provincii. Eminescu era repartizat pentru Moldova. In vara se intalneste intamplator in Cismigiu cu fratele sau Iorgu, ofiter, care-l sfatui sa reia legaturile cu familia. Poetul refuza hotarat. Cu ocazia mortii fostului domnitor al Munteniei, Barbu Dimitrie Stirbey, publica intr-o foaie volanta poezia cunoscuta sub titlul La moartea principelui Stirbey. In vara, pleaca cu trupa Pascaly in turneu la Iasi si Cernauti. Revista Familia continua sa-i publice poezii: Junii corupti la 31 ianuarie/ 12 februarie si Amicului F. I. la 31 martie/11 aprilie. Cu ocazia ultimului turneu, Eminescu se impaca cu familia, iar tatal sau ii promite o subventie regulata spre a urma cursuri universitare la Viena, unde se aflau mai toti colegii lui de la Cernauti. La 2 octombrie, Eminescu se inscrie la Facultatea de filozofie ca student extraordinar, ca simplu auditor deci, lipsindu-i bacalaureatul. Aici face cunostinta cu Ioan Slavici si cu alti studenti romani din Transilvania si din Bucovina. Reia legaturile cu vechii colegi de la Cernauti si de la Blaj. Se inscrie in cele doua societati studentesti existente, care apoi se contopesc intr-una singura -"Romania junã". Scrisorile si telegramele catre parinti penru trimiterea banilor de intretinere se intetesc.

1870 - Impreuna cu o delegatie de studenti, Eminescu il viziteaza de Anul Nou pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza, la Dobling. In semestrul de iarna 1869/1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. Dupa aceasta, Eminescu nu s-a mai inscris pana in iarna lui 1871 /72, cand urmeaza doua semestre consecutive. In schimb, setea lui de lectura era nepotolita. Frecventa, cu mult interes, biblioteca Universitatii. Il preocupau si unele probleme cu care avea sa iasa in publicistica. La 7/19 si 9/21 ianuarie publica in "Albina" din Pesta articolul "O scriere critica", in care ia apararea lui Aron Pumnul impotriva unei brosuri a lui D. Petrino din Cernauti. Trece apoi la situatia politica a romanilor si a altor nationalitati conlocuitoare din Austro-Ungaria publicand, sub pseudonimul "Varro", in "Federatiunea" din Pesta, trei articole, strans legate intre ele: "Sa facem un congres", aparut la 5/17 aprilie, "In unire e taria", la 10/22 aprilie, si "Echilibrul", la 22 aprilie/4 mai si 29 aprilie/11 mai, pentru care a fost citat de procurorul public din Pesta. La 15 aprilie publica in Convorbiri literare din Iasi poezia Venere si Madona, iar la 15 august "Epigonu". La 17 iunie ii scria lui Iacob Negruzzi, redactorul "Convorbirilor literare", lamurindu-i ideea fundamentalã din Epigonii. Alaturi de N. Teclu, presedinte, Eminescu, in calitate de secretar, semneaza, in luna martie, un apel pentru strangerea de fonduri in vederea serbarii de la Putna, iar la 4/16 septembrie ii scrie lui Iacob Negruzzi rugandu-l sa publice in Convorbiri literare notita ce-i trimite, "asupra proiectatei intruniri la mormantul lui Stefan cel Mare la Putna". Tot atunci trimite povestea "Fat-Frumos din lacrimã", care se tipareste in "Convorbiri literare", in numerele de la 1 si 15 noiembrie. Sosit incognito la Viena, Iacob Negruzzi ii comunicã lui Eminescu impresia puternicã provocatã de poet in sanul societatii "Junimea" din Iasi, prin poeziile publicate de acesta in "Convorbiri literare". Ii propune ca dupa terminarea studiilor sa se stabileasca la Iasi.

1871 - In cateva scrisori din februarie, il pune pe Negruzzi la curent cu proiectele sale literare si i-l recomanda calduros pe I. Slavici. Trimite poezia Mortua est care apare in "Convorbiri literare" din 1 martie, urmata de alte doua poezii: "Inger de paza" si "Noaptea...", care se tiparesc la 15 iunie. La 8 aprilie, "Romania junã" tine sedinta de unificare a conducerii, alegand primul sau comitet, cu I. Slavici, presedinte si Eminescu, bibliotecar. La 1 august, in sedinta de la Cernauti, s-au desavarsit pregatirile pentru serbarea de la Putna, fixata pentru 15/27 august. Cu aceasta ocazie Eminescu revede locurile copilariei si ale adolescentei sale. Se opreste chiar pe la Botosani si Ipotesti. La 6 august i se adreseaza din Ipotesti lui Titu Maiorescu, dandu-i oarecare relatii privitoare la organizarea serbarii. In ziarul "Romanul" din 3/15 august, Eminescu publica impreunã cu Pamfil Dan, membru in comitetul serbarii, o scrisoare in care explica semnificatia intalnirii tineretului roman in jurul mormantului lui Stefan cel Mare. Printre tinerii de talent, participanti activi la serbare, s-au remarcat pictorul Bucevski si compozitorul Ciprian Porumbescu. Din cauza unor curente contradictorii in sanul societatii "Romania junã", Eminescu demisioneaza impreuna cu Slavici din comitetul de conducere, in toamna anului. Amandoi sunt acuzati ca sunt atasati ideilor "Junimii" din Iasi. In studiul sau despre "Directia noua", Titu Maiorescu evidentiaza meritele de poet, "poet in toata puterea cuvantului", ale lui Eminescu, citandu-l imediat dupa Alecsandri. Studiul se tipareste cu incepere din acest an in "Convorbiri literare". Dintre numeroasele proiecte literare, in acest an probabil ia o formã initiala "Proletarul", sub impresia lecturilor poetului despre evenimentele Comunei din Paris. Poemul va fi continuat si desavarsit in anii urmatori. Lucreaza la poemul "Panorama desertaciunilor". La 16 decembrie, intr-o scrisoare catre Serban, care se afla in tara, ii scrie necajit ca duce o mare lipsa de bani, avand datorii penru chirie, apoi "la birt, la cafenea, in fine, pretutindenea". Din aceasta cauza intentioneaza sa se mute la alta universitate, in provincie.

1872 - Anul probabil al intalnirii lui cu Veronica Micle, la Viena. La 10 februarie, intr-o scrisoare catre parinti, se plange ca a fost bolnav, din care cauza se afla intr-o stare sufleteasca foarte rea, agravata si de stirile triste primite de acasa. La 18 martie ajunge sa constate ca "anul acesta e intr-adevar un an nefast" din cauza boalei si a lipsurilor de tot felul. La 8 aprilie solicita bani pentru a se inscrie in semestrul al doilea. Se plange si de lipsa unui pardesiu. In aceste imprejurari paraseste Viena si vine in tara. La 1 septembrie participa la o sedinta a "Junimii" din Iasi, unde citeste fragmente din "Panorama desertaciunilor", "Egipetul" si inceputul "Evului de mijloc", apoi nuvela "Sarmanul Dionis". Prezenta in tara a poetului este confirmata si de o scrisoare pe care Eminescu o trimite din Botosani, in august, lui Titu Maiorescu, in care intervenea in favoarea lui Toma Micheru, pentru un concert al acestuia. La 7 septembrie Eminescu citeste in sedinta "Junimii" doua poezii: Inger si Demon si Floare albastra. Poezia "Egipetul" avea sa apara la 1 octombrie in "Convorbiri literare", iar "Inger si Demon" si "Floare albastra" la 1 aprilie anul urmator. "Sarmanul Dionis" se tipareste la 1 decembrie 1872 si in continuare la 1 ianuarie 1873. Asigurat printr-o subventie lunara de 10 galbeni, din partea "Junimii", Eminescu pleaca la Berlin. Inscrierea la Universitatea din Berlin s-a facut la 18 decembrie. De data aceasta Eminescu era inmatriculat ca student ordinar, pe baza unui certificat de absolvire de la gimnaziul din Botosani. Cursurile la care se inscrisese, sau pe care si le notase sa le urmeze, erau foarte variate: din domeniul filozofiei, istoriei, economiei si dreptului.

1873 - Prelucreaza folclor: incepe primele versiuni la Calin si Luceafarul. Pentru a-si putea asigura o existenta modesta este nevoit sa accepte curand un post la consulatul roman de la Berlin, aflat sub conducerea lui Theodor Rosetti, mai tarziu al lui N. Kretulescu. Tensiunea dintre tata si fiu l-a determinat pe poet sa ceara exmatricularea si eliberarea unui certificat doveditor ca pana la data de 14 iulie a urmat doua semestre. La 26 iulie i se elibereaza acest certificat. Rosetti i-a inlesnit insa ramanerea mai departe la Berlin, prin marirea salariului, iar la 8 decembrie se reinscrie la Universitate pentru semestrul de iarna. N-a trecut nici un examen.

III-a la Scoala primara National Hauptschule (Scoala primara ortodoxa orientala) din Cernauti. Frecventeaza aici si clasa a IV-a in anul scolar 1859/1860. Nu cunoastem unde face primele doua clase primare, probabil intr-un pension particular. Are ca invatatori pe Ioan Litviniuc si Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici. Cadre didactice cu experienta, invatatorii sai participa la viata culturala si intocmesc manuale scolare. Termina scoala primara cu rezultate bune la invatatura. Nu s-a simtit legat, afectiv, de invatatorii sai si nu-i evoca in scrierile sale.

1860-1863 - Se inscrie in septembrie 1860 la Ober Gymnasium, liceul german din Cernauti, infiintat in 1808, singura institutie de invatamant liceal la acea data in Bucovina anexata de Imperiul habsburgic in 1775. Se impune in cursul anilor prin buna organizare administrativa si marea severitate in procesul de invatamant. Profesorii se recrutau, cu precadere, din Austria, intocmesc studii si colaboreaza la publicatiile vremii. Se infiinteaza si o catedra de romana, destul de tarziu, dupa 1848. Este ocupata de Aron Pumnul. Cunoscut prin Lepturariu romanesc, in patru tomuri, tiparit la Viena intre 1862 si 1865, cea dintai istorie a literaturii romane in texte. Frecventeaza cursurile la Ober Gymnasium si fratii sai, Serban, Nicolae, Gheorghe si Ilie. Termina clasa I cu rezultate bune la invatatura. Nu are nota la romana pe primul semestru si este clasificat de Miron Calinescu, erudit in istoria bisericii ortodoxe romane. Se inscrie in septembrie 1861 in clasa a II-a si are profesor de romana pe I. G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedra, culegator din creatie populara si autor de studii de Tinuta academica. Il califica, in amandoua semestrele, cu note maxime la romana. Obtine insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner, latina si la Johann Haiduk, pe amandoua semestrele, la matematica. Mai tarziu va marturisi ca indepartarea sa de matematica se datora metodei rele de predare. Se inscrie in septembrie 1862 din nou in clasa a II-a, frecventeaza cursurile numai primul semestru si se retrage, cum se arata in catalog, ca "privatist" (elev-particular). Are note foarte bune la toate materiile. I. G. Sbiera ii da la romana calificativul "vorzüglich" (eminent).

1875 - In prima parte a anului pune ordine in biblioteca si propune imbogatirea ei cu manuscrise si carti vechi romanesti. Intr-un raport din 6 martie, adresat lui Maiorescu, ministrul invatamantului, inainteaza o lista bogata de tiparituri si manuscrise vechi pentru achizitionare. Incepe traducerea din nemteste a unei gramatici paleoslave. La 15 iunie primeste scrisoarea lui Maiorescu prin care i se propune functia de revizor scolar pentru districtele Iasi si Vaslui. La 1 iulie este invitat sa-si ia in primire noul post, iar la 2 iulie preda biblioteca lui D. Petrino, autorul brosurii criticate de Eminescu prin articolul sau "O scriere critica". Tot in aceasta vreme este inlocuit si la scoala din cauza grevei declarate de elevii unor clase. La 10 august inainteaza ministerului un raport asupra constatarilor facute cu ocazia conferintelor cu invatatorii din judetul Iasi. Remarca pe institutorul Ion Creanga de la scoala nr. 2 din Pacurari, Iasi. La 5 septembrie trimite un raport cu propuneri de reorganizare a scolilor din judetul Vaslui. In "Convorbiri literare" din 1 februarie publica poezia Fat Frumos din tei. La 14 martie, in cadrul prelegerilor publice ale "Junimii" rosteste conferinta pe care o tipareste in "Convorbiri literare" din 1 august sub titlul "Influenta austriaca asupra romanilor din principate". La 26 mai, inainteaza ministerului un raport elogios asupra unei carti didactice alcatuita de I. Creanga si altii. Pe Creanga il introduce la "Junimea". Schimbandu-se guvernul, Eminescu este pus in disponibilitate prin decretul domnesc nr. 1013 din 3 iunie. Prin raportul sau din 22 iunie catre Ministerul Invatamantului, D. Petrino cere ca Eminescu, fost bibliotecar, sa fie urmarit pentru obiecte si carti "sustrase". Ministerul inainteaza raportul Parchetului din Iasi. Prin incheierea sa din 17 decembrie judecatorul de instructie declara insa ca "nu este loc de urmare". La 15 august se stinge din viata la Ipotesti, Raluca Eminovici. Ramas fara slujba, Eminescu primeste postul de corector si redactor al partii neoficiale la ziarul local "Curierul de Iasi". Frecventeaza cu regularitate sedintele "Junimii". De multe ori il vizita pe Creanga in bojdeuca sa. "Convorbirile literare" ii publicau la 1 septembrie poeziile Melancolie, Craiasa din povesti, Lacul si Dorinta, la 1 noiembrie Calin, iar la 1 decembrie Strigoii. "Curierul de Iasi" avea numeroase rubrici redactate de Eminescu, fara semnatura. In aceasta forma apare la 9 iunie schita La aniversara si nuvela Cezara in numerele de la 6, 11, 13, 15 si 18 august. Face un drum la Bucuresti, unde, prin Maiorescu, se imprieteneste cu Mite Kremnitz. Veronica Micle ramane insa idolul sãu.

1877 - Continua activitatea ziaristica la "Curierul de Iasi". In forma polemica, ia apararea manualului de logica al lui Maiorescu, sub titlul "Observatii critice", in "Curierul de Iasi" din 12 august, si inca o data recensiunea logicei Maiorescu, in "Convorbiri literare" din 1 septembrie. Publica cronici teatrale in legatura cu spectacolele la care asista. Viziteaza in dese randuri casa batranului Micle si participa la sedintele "Junimii", dar se simte din ce in ce mai singur, fapt pe care i-l comunica la 20 septembrie lui Slavici, iar la 12 octombrie precizeaza, catre acelasi, ca Iasii i-au devenit "nesuferiti". Fiind invitat sa intre in redactia ziarului "Timpul", Eminescu paraseste Iasii in a doua jumatate a lunii octombrie si vine la Bucuresti, unde se dedica gazetariei. Anul se scurge fara ca poetul sa fi publicat macar un vers. Eminescu insa nu avea bani nici pentru o fotografie ceruta de Negruzzi la Iasi spre a-i pune chipul in tabloul cu portretele junimistilor.

1878 - Activitate ziaristica intensa. Abia daca participa la sedintele saptamanale de la Maiorescu si de la Mite Kremnitz. Venirea lui Rossi in Bucuresti ii ocupa serile. Sub titlul "Reprezentatiile Rossi" publica in "Timpul" de la 28 ianuarie o scurta cronica teatrala. Si reprezentatiile romanesti il preocupa: la 6 octombrie publica un foileton cu titlul "Deschiderea stagiunii 1878-1879". Dupa insistente numeroase, trimite lui Negruzzi patru poezii: Povestea codrului, Povestea teiului, Singuratate si Departe sunt de tine..., care se publica in "Convorbiri literare" din 1 martie. La 16 aprilie publica in "Timpul" un foileton, "Pastele", care l-a impresionat pe Caragiale atat incat peste cincisprezece ani avea sa-l reproduca in Moftul roman (1893). La 26 mai citeste acasa la Maiorescu poezii, prezent fiind si Alecsandri, sarbatoritul de la Montpellier pentru Ginta latina. In iulie, sfatuit de medic, isi ia concediu de la ziar si pleaca la Floresti-Dolj, la mosia lui Nicolae-Mandrea. Aici traduce, din insarcinarea Ministerului Cultelor si Invataturilor Publice, tomul intai al scrierii Fragmente din istoria romanilor de Eudoxiu Hurnuzaki, aparuta de curand in nemteste.

1879 - Satisface cererile repetate ale lui Negruzzi si-i trimite la Iasi poezii care se publica in "Convorbiri literare": Pajul Cupidon..., O, ramai..., Pe aceeasi ulicioara..., la 1 februarie, De cate ori, iubita.., Rugaciunea unui dac si Atat de frageda..., la 1 septembrie, Afara-i toamna, Sunt ani la mijloc, Cand insusi glasul, Freamat de codru, Revedere, Despartire si Foaia vesteda, la 1 octombrie. Creste pasiunea pentru Mite Kremnitz, careia ii preda lectii de limba romana si-i ofera in manuscris poezia "Atat de frageda". Faptul il alarmeaza pe Maiorescu, dupa cum reiese dintr-o insemnare a criticului din ziua de 1 iunie: "Grea epoca Eminescu" . La 6 august moare Stefan Micle. Vaduva lui Micle vine la Bucuresti si-l roaga sa intervina pentru urgentarea pensiei sale. Impreuna fac planuri de casatorie nerealizabile. Se afunda din ce in ce mai mult in munca de gazetar. In redactie are un rol preponderent, dar obositor.

1880 - Intr-o scrisoare catre Henrieta, sora sa, se plange ca are mult de lucru si ca-i bolnav trupeste, dar mai mult sufleteste. Din partea familiei primeste numai imputari, in special adresate de tatal sau. N-are nici timp, nici dispozitie sa-l felicite macar pe Matei, care-i trimisese invitatie de nunta. Nu publica decat o poezie: O, mama..., care apare in "Convorbiri literare" din 1 aprilie. Negruzzi ii scrie imputandu-i ca nu-i mai trimite nici o colaborare. Renunta la casatoria proiectata cu Veronica Micle. Mite Kremnitz afirma ca inima poetului s-a aprins de o noua flacara. Maiorescu precizeaza ca e vorba de o doamna Poenaru-Lecca, care-l inspira, probabil in poeziile pe care nu le publica, dar le citeste la intalnirile literare saptamanale.

1881 - Scrie la 18 martie, cerand iertare tatalui sau bolnav, ca nu poate veni sa-l vada. "Negustoria de gogosi si de brasoave" il tine strans de "dugheana". Se plange ca-i e "acru sufletul de cerneala si de condei". Totodatã ii scrie si lui Negruzzi, spunand ca nu gaseste un minut liber spre a raspunde la scrisorile primite. Il anunta insa ca prin Maiorescu i-a trimis Scrisoarea III, pe care a citit-o de mai multe ori la "Junimea" bucuresteana. In seara de 28 martie Maiorescu o citeste in sanul "Junimii", la Iasi. Dupa publicarea Scrisorea I in "Convorbiri literare" din 1 februarie, si a "Scrisoarea II" la 1 aprilie, se tipareste si "Scrisoarea III" la 1 mai. Ciclul Scrisorilor se incheie cu publicarea "Scrisorea IV" la 1 septembrie in "Convorbiri literare". Absorbit de activitatea ziaristica, gaseste totusi timp si revizuieste nuvela "Cezara", a carei ultima forma o incredinteaza lui Maiorescu, intre filele unei brosuri care continea balada lui Schiller, "Manusa", tradusa in treisprezece limbi; in romaneste de Eminescu. Lucreaza la desavarsirea "Luceafarului" si la diversele forme din Mai am un singur dor.

1882 - La gazeta, Eminescu este flancat cu incepere de la 1 ianuarie de un director si un comitet redactional care urmau sa-i tempereze avantul sau polemic. Reorganizarea redactiei insa e inoperanta, fiindca poetul continua sa scrie in stilul sau propriu. Nu publica nici o poezie in tot timpul anului. In schimb citeste in mai multe randuri "Luceafarul" in sedintele "Junimii" de la Maiorescu. Mite Krernnitz i-l traduce in nemteste. Este semnalat adeseori in casa la Maiorescu. In seara de 13 septembrie, in absenta poetului, probabil, se citesc "iarasi vecinic frumoasele poezii de Eminescu". In seara de 8 octombrie citeste si corecteaza, impreuna cu Maiorescu, "Luceafarul" pe care il prezinta slefuit la "Junimea" de la 28 octombrie.

1883 - In ianuarie, Eminescu este internat pentru catava vreme in spital. In lipsa lui se citeste la Maiorescu, in doua randuri, "Luceafarul" in limba germana, traducere facuta de Mite Kremnitz. Poezia, in romaneste, vede lumina tiparului in Almanahul societatii studentesti "Romania juna" din Viena apãrut cu mentiunea aprilie. In seara de 23 martie, la sedinta "Junimii" de la Maiorescu este semnalata prezenta lui Iosif Vulcan. Probabil cu aceasta imprejurare, Eminescu i-a cedat textul urmatoarelor poezii care au aparut in "Familia" in cursul lunilor viitoare: S-a dus amorul... (la 24 aprilie), Cand amintirile... (la 15 mai), Adio (la 5 iunie), Ce e amorul... (la 17 iulie), Pe langa plopii fara sot... (la 28 august), Si daca... (la 13 noiembrie). Pentru aceste poezii Eminescu a primit un mic onorar, singurul cu care a fost rãsplatit in toata activitatea sa literara. La 4 iunie, "Timpul" anunta plecarea la Iasi a lui Eminescu, pentru a asista in calitate de corespondent al ziarului la serbarea dezvelirii statuii lui Stefan cel Mare. Isi regaseste vechii prieteni, I. Creanga si Miron Pompiliu. Cu aceastã ocazie citeste junimistilor din Iasi, stransi in casa lui Iacob Negruzzi, poezia Doina care se tipareste apoi in "Convorbiri literare" din 1 iulie. La Bucuresti, in ziua de 23 iunie, pe o caldura inabusitoare, Eminescu da semne de alienatie mintala. La 28 iunie boala izbucneste din plin. In aceeasi zi este internat in sanatoriul doctorului Sutu. La 12 august Maiorescu este vizitat de Gheorghe Eminovici si de fratele poetului (locotenentul), care cer relatii asupra bolnavului. "Convorbirile literare" din luna august reproduc poezia "Luceafarul" din Almanahul de la Viena. La 20 octombrie Eminescu este trimis de prieteni la Viena si internat in sanatoriul de la Ober-Dobling, fiind insotit pe drum de Chibici. La contributiile amicilor se adauga suma de 2000 lei, rezultata din vanzarea biletelor de intrare la Ateneu, unde Alecsandri a citit piesa "Fantana Blanduziei" in ziua de 14 octombrie. La 21 decembrie apare la Socec volumul cu poeziile lui Eminescu, avand o scurtã prefata semnata de Titu Maiorescu, si portretul autorului. Volumul cuprinde si 26 poezii inedite.

1884 - La 8 ianuarie se stinge din viata, la Ipotesti, Gheorghe Eminovici, tatal poetului, iar la 7 martie, isi lua viata, prin impuscare, Neculai Eminovici (Nicu), tot la Ipotesti. In ziua de 1 ianuarie Eminescu este vizitat de Maiorescu si de varul acestuia, C. Popazu, din Viena, care avea sarcina sa vada cat mai des pe poet la sanatoriu. La 12 ianuarie, Eminescu scrie lui Chibici si-si exprima dorinta de a veni in tara. La 4 februarie ii scrie lui Maiorescu, exprimandu-i aceeasi dorinta. D-rul Obersteiner propune la 10 februarie ca pacientul sa faca o calatorie prin Italia. In ziua de 26 februarie Eminescu paraseste sanatoriul si, insotit de Chibici, face calatoria recomandata prin Italia. Soseste la Bucuresti la 27 martie, primit la gara de mai multi amici. In ziua de 7 aprilie Eminescu pleaca la Iasi cu acelasi insotitor. Contributiile pentru intretinere continua. La 24 septembrie Eminescu e numit in postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iasi. Este prezent la banchetul anual al "Junimii", la 25 octombrie. In noiembrie este bolnav si internat in spitalul Sf. Spiridon. In decembrie il viziteaza Vlahuta. "Convorbirile literare" din lunile ianuarie si februarie ii publica douazeci si una din cele douazeci si sase poezii, publicate ca inedite in volumul de la Socec. In numãrul din luna februarie i se tipareste poezia "Diana", necuprinsa in volum. In "Familia" din 12 februarie apare poezia "Din noaptea...", ultima din grupul celor date lui Iosif Vulcan in primavara anului precedent.

1885 - Apare la Socec editia a doua a volumului de poezii, cu acelasi continut. "Convorbirile literare" din iulie ii publica Sara pe deal. Eminescu continua modesta slujba la biblioteca si preda lectii la scoala comerciala. Lipseste in lunile iulie si august, urmand o cura la Liman, langa Odesa, de unde scrie cerand bani pentru plata taxelor. La inceputul lunii septembrie inca nu venise la Iasi. I se da de catre Editura Socec 500 lei in contul volumului de poezii.

1886 - Este mentinut in serviciul bibliotecii, unde indeplineste roluri sterse: scrie statele de plata, adresele pentru inaintarea lor, diverse circulare pentru restituirea cartilor imprumutate si pentru convocarea comisiei bibliotecii. "Epoca ilustrata" din 1 ianuarie publica Dalila (fragment). In intregime poezia a aparut postum in "Convorbiri literare" la 1 februarie 1890. Albumul literar al societatii studentilor universitari "Unirea", cu data de 15 martie, ii publica poezia Nu ma intelegi, iar "Convorbirile literare" din decembrie poezia La steaua.... "Romania libera" din 2 martie informeaza despre o conferinta publicata lui Vlahuta asupra lui Eminescu, laudand poeziile si criticand aspru pe cei care au avut alte pareri asupra lor. In timpul verii Eminescu devine din nou alienat. La 9 noiembrie este inlocuit in postul de la biblioteca si, in urma unui consult medical, este transportat la ospiciul de la Manastirea Neamt.

1887 - Primavara, Eminescu pleaca la Botosani, la sora sa Henrieta, si este internat in spitalul local Sf. Spiridon. In timpul acesta se organizeaza in Iasi comitete de ajutorare, care lanseaza liste de subscriptie publica pentru intretinerea si ingrijirea poetului. La 13 iulie merge la Iasi pentru un consult de medici. Acestia recomanda trimiterea pacientului la Viena si Hall, unde si pleaca in ziua de 15 iulie, insotit fiind de doctorandul Grigore Focsa. De la Hall se intoarce la Botosani, unde sta sub ingrijirea doctorului Isac si a sorei sale Henrieta, cu incepere de la 1 septembrie. In decembrie trupa de teatru a fratilor Vladicescu, cunoscuti poetului, da la Botosani un spectacol in beneficiul bolnavului. "Convorbirile literare" din 1 februarie ii publica poezia De ce nu-mi vii, iar numarul din 1 iulie Kamadeva.

1888 - Eminescu are dorinta de a-si termina unele lucrari pe care isi aminteste ca le-a lasat in manuscris. Pomeneste Henrietei de gramatica limbii sanscrite, ramasa in manuscris la Biblioteca Centrala din Iasi. Prin scrisoare recomandata ii cere lui Maiorescu sa-i trimita biblioteca si manuscrisele ramase la Bucuresti. Criticul insa nu da nici un raspuns acestei scrisori. Iacob Negruzzi depune pe biroul Camera Deputatilor o petitie din partea unui numar de cetateni din toate partile tarii, pentru un proiect de lege prin care sa se acorde poetului, de catre stat, o pensie viagera. Propunerea este sustinuta si de Mihail Kogalniceanu. Camera voteaza un ajutor lunar de 250 lei. Abia la 23 noiembrie proiectul de lege trece la Senat, unde este sustinut de N. Gane ca raportor. Legea se va vota abia in aprilie anul urmator. Veronica Micle vine la Botosani si determina pe Eminescu sa se mute definitiv la Bucuresti, unde si pleaca pe data de 15 aprilie. Aici are un modest inceput de activitate literara. In decembrie participa la aparitia revistei "Fantana Blanduziei", unde scrie articole la 4 si 11 decembrie, semnand cu initiale. In numarul din 25 decembrie al revistei se anunta aparitia volumului de poezii, editia a treia, cu un adaos de trei poezii fata de editiile precedente: "La steaua", "De ce nu-mi vii" si "Kamadeva".

1889 - La 3 februarie Eminescu este internat la spitalul Marcuta din Bucuresti si apoi este transportat la sanatoriul Caritas. La 13 aprilie se instituie o curatela pentru asistenta judiciara a bolnavului. In noaptea de 15 iunie, la ora 3, poetul moare in sanatoriul doctorului Sutu din strada Plantelor, Bucuresti. Ziarul "Romanul" din 16 iunie anunta la stiri: Eminescu nu mai este. Inmormantarea are loc in ziua de 17 iunie. Corpul defunctului este depus in groapa la umbra unui tei din cimitirul Bellu. In octombrie se da la tipar editia a patra a volumului de poezii de la Socec, cu un studiu al lui Maiorescu, intitulat "Poetul Eminescu".


Titlurile autorului Eminescu, Mihai (78)

Chestiunea evreiasca
Adauga in cos
24h
expediere
18,90 Lei (-10%)  17,01 Lei
Eminescu - Proza
Adauga in cos
24h
expediere
7,61 Lei (-28%)  5,48 Lei
Luceafarul
Adauga in cos
24h
expediere
9,62 Lei (-10%)  8,66 Lei
Luceafarul
Adauga in cos
24h
expediere
6,00 Lei (-10%)  5,40 Lei

Formular contact
Urmarire colet
un serviciu LivrariOnline.ro
Folosim servicii
Sigla PlatiOnline.ro