Nicolae Filimon s-a nascut la 6 septembrie 1819, la Bucuresti, si a fost prozator, nuvelist, jurnalist si critic muzical si de teatru, considerat unul dintre pionierii romanului romanesc modern. A fost fiul preotului Mihai Filimon de la Biserica Enei, iar in tinerete a cantat in corul bisericii si a fost flautist intr-o trupa de teatru. Contactul direct cu lumea spectacolului si cunostintele muzicale aveau sa joace un rol important in activitatea sa ulterioara de cronicar.

Incepand din anii 1850, Nicolae Filimon a desfasurat o intensa activitate publicistica, publicand cronici muzicale si teatrale in presa vremii. A fost unul dintre primii cronicari muzicali romani si a urmarit indeaproape dezvoltarea teatrului si a vietii artistice din Bucuresti. O calatorie prin Europa Centrala si Occidentala i-a oferit materialul pentru volumul „Excursiuni in Germania meridionala. Memorii artistice, istorice si critice”, in care a reunit impresii de calatorie, observatii culturale si reflectii asupra societatii europene.

Cea mai cunoscuta opera a sa este romanul „Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soareci mananca”, publicat initial in foileton in 1862 si aparut in volum in 1863. Considerat unul dintre primele romane realiste importante ale literaturii romane, volumul urmareste ascensiunea sociala a lui Dinu Paturica si construieste o ampla satira a parvenitismului si coruptiei. Nicolae Filimon a publicat si nuvele precum „Mateo Cipriani”, „Friederich Staaps” si „Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala”, precum si basmul „Roman Nazdravan”.

Prin proza, publicistica si activitatea de critic muzical si teatral, Nicolae Filimon a avut o contributie importanta la dezvoltarea culturii romane moderne. „Ciocoii vechi si noi” a ramas opera sa reprezentativa si un reper al prozei romanesti din secolul al XIX-lea, personajul Dinu Paturica devenind un simbol literar al arivistului. Nicolae Filimon a incetat din viata la 19 martie 1865, la Bucuresti, la numai 45 de ani.