Cezar Petrescu (n. 1 decembrie 1892, Hodora, judetul Iasi – d. 9 martie 1961, Bucuresti) a fost prozator, jurnalist si traducator roman, considerat unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai realismului interbelic. A urmat liceul la Roman si apoi Facultatea de Drept la Universitatea din Iasi, insa pasiunea pentru literatura l-a indepartat rapid de cariera juridica.

A debutat in presa in 1912, colaborand la reviste precum Flacara si Viata Romaneasca. In 1920 s-a stabilit la Bucuresti, unde a devenit redactor si apoi director al mai multor publicatii literare si culturale. A fost membru fondator al revistei Gandirea si al ziarului Cuvantul, alaturi de personalitati precum Nichifor Crainic si Mircea Eliade.

Cezar Petrescu a fost un autor prolific, publicand peste 70 de volume – romane, nuvele, povestiri si literatura pentru copii. Opera sa se remarca prin analiza psihologica, critica morala si descrierea fidela a societatii romanesti dintre cele doua razboaie mondiale. Temele recurente includ aspiratiile, dezamagirile si fricile omului modern, surprinse cu sensibilitate si luciditate.

Printre cele mai cunoscute lucrari se numara Intunecare (1927–1928), una dintre capodoperele sale, care descrie tragedia si degradarea morala provocate de Primul Razboi Mondial. Alte titluri importante sunt Calea Victoriei, Aurul negru, Oras patriarhal, Simfonia fantastica, Baletul mecanic, Oamenii de azi si Fram, ursul polar, carte devenita clasica in literatura pentru copii.

Cezar Petrescu a fost membru corespondent al Academiei Romane si a condus, timp de mai multi ani, Muzeul Literaturii Romane. Prin talentul sau narativ si prin profunzimea observatiei sociale, a lasat o amprenta durabila asupra literaturii romane moderne.