Pastorel Teodoreanu, pe numele sau Alexandru Osvald Teodoreanu, s-a nascut la 30 iulie 1894, la Dorohoi, si a fost scriitor, epigramist, publicist, avocat si gastronom roman. A fost fratele mai mare al scriitorului Ionel Teodoreanu si a crescut intr-o familie cu preocupari intelectuale si culturale. A urmat studii juridice la Universitatea din Iasi si a profesat pentru o perioada ca avocat, insa literatura, publicistica si pasiunea pentru gastronomie aveau sa ocupe locul central in activitatea sa.

A debutat literar in perioada interbelica si a colaborat cu numeroase reviste si ziare, devenind cunoscut mai ales pentru epigramele sale, caracterizate prin ironie, concizie si spirit satiric. A frecventat cercurile literare ale epocii si a fost apropiat de numerosi scriitori si intelectuali. Umorul sau acid s-a indreptat adesea spre moravurile societatii, viata politica si lumea literara, iar dupa instaurarea regimului comunist unele dintre textele sale satirice au circulat clandestin.

Printre lucrarile sale se numara „Hronicul mascariciului Valatuc”, „Mici satisfactii”, „Un porc de caine”, „Bercu Leibovici” si „Gastronomice”, volum devenit una dintre scrierile sale reprezentative. Pastorel Teodoreanu a fost un fin cunoscator al bucatariei si vinurilor, publicand cronici, retete, eseuri si reflectii gastronomice intr-un stil literar inconfundabil. Prin scrierile sale a transformat gastronomia intr-un subiect cultural, asociind mancarea si vinul cu istoria, literatura, umorul si arta conversatiei.

Spiritul sau critic si epigramele indreptate impotriva regimului comunist au atras atentia autoritatilor, iar in 1960 a fost arestat si ulterior condamnat la inchisoare in procesul cunoscut drept „lotul Noica-Pillat”. A fost eliberat in 1962. Pastorel Teodoreanu a incetat din viata la 17 martie 1964, la Bucuresti, lasand in urma o opera in care umorul, satira si rafinamentul gastronomic se imbina intr-o maniera unica in literatura romana.