LEV TOLSTOI (1828, Iasnaia Poliana – 1910, Astapovo), romancier, povestitor, eseist si dramaturg rus. Capodoperele lui epice, Razboi si pace si Anna Karenina, au avut o influenta hotaratoare asupra dezvoltarii romanului, iar credintele si ideile lui filozofice, sociale, politice, teologice si estetice, propovaduite de-a lungul vietii prin celelalte opere, sunt cunoscute sub denumirea de „tolstoism".
Proza, dramaturgia si scrierile sale autobiografice constituie o vasta fresca a Rusiei secolului al XIX-lea, in care reconstructia sociografica, meditatia istorica si analiza psihologica se combina exemplar cu reflectia asupra unei lumi alternative ideale. Tolstoi s-a manifestat totodata ca reformator in domeniul educatiei si, spre sfarsitul vietii, ca fervent comentator al invataturilor cristice.
Bibliografie selectiva
Romane: Razboi si pace (1865-1869), Anna Karenina (1873-1877), Invierea (1899).
Nuvele si povestiri: Amintiri din Sevastopol (1855-1856), Trei morti (1859), Cazacii (1863), Prizonierul din Caucaz (1872), Moartea lui Ivan Ilici (1884-1886), Ivan Prostul (1886), Sonata Kreutzer (1889-1891), Stapan si sluga (1895), Cuponul fals (1911; scris in perioada 1896-1904), Hagi Murad (1912; scris in perioada 1902-1904).
Teatru: Puterea intunericului (1887), Cadavrul viu (1911; scris in 1900).
Scrieri filozofice: Religia mea (1883), Imparatia lui Dumnezeu este cu tine (1894), Ce este arta? (1897), Calendarul intelepciunii (1910).
Scrieri autobiografice: Copilaria (1852); Adolescenta (1854); Tineretea (1856).
