Vintila Horia (1915, Segarcea -1992, Madrid) este singurul scriitor roman distins cu Premiul Academiei Goncourt. Acordat in 1960 pentru romanul Dumnezeu s-a nascut in exil si contestat imediat de oficialitatile de la Bucuresti, cu sprijinul larg al stangii comuniste franceze, premiul (care nu i s-a retras niciodata) atesta creatia unui scriitor si ganditor cu o profunda vibratie crestina si a unui stilist de reputatie mondiala. A scris enorm, in diverse genuri, in romana, franceza, spaniola si italiana. A fost tradus in peste douazeci de tari. Toate cartile sale exprima credinta in renasterea spirituala. "Radacinile noastre - spune el -, fara sa stim, se intind in sus, catre acolo unde nimic nu se schimba." Gandirea filosofico-literara a lui Vintila Horia se incadreaza intr-o "dreapta ideala", unde toate imperiile decad; "nu supravietuieste decat imperiul etern al spiritului".

Cititorii vor descoperi o extraordinara forta morala in fiinta acestui scriitor care n-a incetat nici o clipa sa-si marturiseasca iubirea pentru Tara in care s-a nascut. Intoarcerea avea pentru el sensul revenirii in patria binelui, la radacinile credintei. "Mai devreme sau mai tarziu, fiecare lucru si fiecare fiinta se vor intoarce la locul lor, pentru ca ordinea divina sa nu aiba de suferit."