Punctul sanitar e o baraca de culoarea baitului, intr-o mica liziera de salcami, singura vegetatie in acest tinut de piatra si de praf. Doua incaperi proaspat varuite, dintre care una e dormitorul sorei. Se pare ca vrea sa uite un amor nefericit. (Eu nu vreau sa uit nimic.)

Si-a pus la geamuri perdelute de tifon, albe; patul de fier e vopsit in alb. Masa, acoperita cu un cearsaf alb, scrobit. Masa de brad, doua scaune si un cuier. Toate astea le-am zarit din pragul usii deschise a celeilalte incaperi, postul de prim-ajutor. Aici, canapeaua si masa, casolete, instrumentele, pensele, toate 10 lucesc de-ti iau ochii. Registrul e invelit in hartie albastra, cum isi invelea, probabil, de curand cartile de scoala. Sunt sigur ca am de-a face cu o premianta intai. (Destinul meu.) In dulapiorul cu medicamente, totul in ordine. In sufletul meu, furtuna a trecut si a lasat in urma liniste, gol.

— Mi-a intrat o aschie in deget.

— Cand s-a-ntamplat pocinogul? — si fara s-o intereseze raspunsul meu, a inceput sa se pregateasca pentru o mica interventie chirurgicala.

Am refuzat.

— Bunica se trata cu foi de patlagina — am spus.

— Trateaza-te ca bunica, dar eu iti fac o injectie anti-tetanica.

E agresiva ca Voica. Dar ce dulce era Voica uneori…

— De ce n-ai pus toata fiola? — am intrebat-o cand dadeam sa plec.

— Eu nu te intreb cum faci amestecul de nisip si alte mismasuri. Am auzit ca se taie ca o maioneza si ca o luati mereu de la inceput.

Aschia mi-a tras-o cu penseta, dar a trebuit sa-mi panseze si alt deget la care ma lovisem cu ciocanul.