Hertfordshire, Anglia, sfarsit de secol XVIII, inceput de secol XIX. Elizabeth Bennet are patru surori, dintre care toate isi doresc sa se marite si sa-si faca astfel o situatie, insa ea nu priveste cu aceiasi ochi institutia casatoriei, cel putin nu pe aceea intemeiata pe confort material in detrimentul iubirii autentice. 

Inteligenta, darza, chiar incapatanata uneori, Elizabeth nu se incadreaza deloc in tiparul vremii. Atunci cand il intalneste pe Fitzwilliam Darcy, un domn la fel de inversunat impotriva superficialitatii, intre cei doi se instaleaza o animozitate alimentata de firile lor independente, creand astfel unul dintre cele mai faimoase arhetipuri ale iubirii, „de la dusmani la indragostiti”. Cu umor fin si inteligenta ascutita, Jane Austen a oferit prin Mandrie si prejudecata romanul de dragoste de capatai al literaturii universale. O fictiune istorica care ramane actuala pana astazi si care surprinde prin prospetimea ideilor inclusiv publicul mai tanar.

„La fel ca in cazul tuturor marilor romancieri, romanele lui Jane Austen au cunoscut infinite interpretari. Opera ei a devenit un adevar general recunoscut si in continua transformare. Asadar, nu exista niciun motiv pentru care alte fatete sa nu ni se reveleze in continuare.” - Malcolm Bradbury

„Mandrie si prejudecata discrediteaza una dintre cele mai puternice convingeri ale noastre: ideea ca emotiile au o validitate absoluta. Sentimentele nu sunt bune sau gresite, spunem, ci doar sunt. Sau, mai degraba, sentimentele au mereu dreptate, pentru ca asa sunt – si pentru ca noi le suntem mereu indatorati. Aceasta nu este o notiune promulgata de acelasi feminism care a ajutat-o pe Austen sa se ridice la eminenta ei actuala. Prea mult din lupta feminista implica afirmarea legitimitatii sentimentelor unei femei. Emotiile – acea realitate a nemultumirii femeilor in cadrul sistemului patriarhal – erau insasi piatra de temelie, intr-un sens, a argumentului feminist.” - William Deresiewicz, The New Yorker