Descriere - Blestemele castelului Martinuzzi

La cativa kilometri de Sebes, supravietuieste timpului castelul Martinuzzi din Vintu de Jos,mandria de odinioara a Ardealului, initial manastire dominicana. In anul 1532, singurul calugar al lacasului de cult, fratele Tadeu, a fost alungat de nobilul Nicolae Kozar, care a profanat manastirea, transformand-o in castel. Legenda marturiseste ca dominicanii , numiti si „cainii lui Dumnezeu”, i-au blestemat pe cei care vor beneficia in viitor de castelul obtinut prin abuzuri, sa nu aiba liniste si sa nu se poata bucura de el.

Blestemele castelului Martinuzzi au dainuit puternic in memoria si imaginatia oamenilor de la Vintu de Jos. Povestile au supravietuit sub forma legendei. Cele mai multe sunt „simple nascociri” ale imaginatiei localnicilor, cateva au caracter istoric, avand in centrul lor personalitati istorice al caror destin a fost legat de castelul din Vintu de Jos, deci vizeaza veridicitatea lor intr-un alt timp. Romanul nostru a fost construit in jurul acestora din urma: Martinuzzi, guvernatorul Transilvaniei intre anii 1541 si 1552, care a restaurat castelul in stil renascentist, cu aurul descoperit de cativa pescari in apele raului Strei, arestati, torturati si ucisi ulterior. Blestemat de pescarii condamnati la moarte, Martinuzzi este asasinat, la randul lui, din ordinul imparatului Ferdinand I de Hasburg dupa ce ii insceneaza tradarea fata de imperiu.

Aceeasi soarta o cunosc si voievodul roman Aron Voda, supranumit Tiranul, la ordinul principelui Sigismund Bathory, si mitropolitul Sava Brancovici, inchis in beciurile castelului de principele Mihail Apaffi pentru motivul ca mitropolitul a refuzat calvinizarea romanilor.

De castelul de la Vintu de Jos se leaga si o serie de legende inspaimantatoare, tesute in jurulMariei Terezia, imparateasa Imperiului Hasburgic. Legendele spun ca imparateasa venea la castelul din Vintu de Jos discret, uneori deghizata, insotita de cate un barbat, cu care petrecea catva timp. In final, barbatul era ucis printr-un viclesug: poftit intr-o camera de la etaj, printr-o trapa aflata in podeaua camerei, barbatul se prabusea la subsol, unde era strapuns de niste lanci indreptate cu varful in sus. Incaperea cu lanci ar fi comunicat printr-o galerie cu raul Mures unde ajungeau, in cele din urma, cadavrele. Insasi Maria Terezia si-a gasit sfirsitul in acest castel blestemat, lovita de un armasar din grajdurile castelului, dupa ce il batuse cu bestialitate.

Potrivit legendelor locale, ruinele castelului ar fi bantuite si astazi: uneori noaptea, din castel se aud „tipete provocate de sufletele mortilor care nu-si gasesc linistea”.

Florin Logresteanu