Descriere:

Dupã ce ne-au scos din istorie, „înţelepţii“ încearcã sã ne tempereze nerãbdarea, explicându-ne, de dimineaţã pânã seara, cã istoria nu-i decât o formã a laşitãţii colective. „Înţelepţii“ noştri ambigui îşi pun mãnuşi în faţa foştilor criminali, activişti şi lepre, dar devin intransigenţi şi se delimiteazã precaut de toţi cei care nu acceptã compromisul. A ajuns o boalã sã nu-ţi placã sã trãieşti în murdãrie şi promiscuitate politicã, au ajuns blamabile sinceritatea, adevãrul şi alergia la infecţie. Totul în România e amestecat, stânga cu dreapta, extrema stângã cu liberalismul şi academia cu ţopismul; victimele şi cãlãii sunt puşi pe acelaşi talger, mãsuraţi dupã aceleaşi criterii; primii sunt condamnaţi a treia oarã, la nesfârşit, ultimii absolviţi cu onoruri; nu mai ştii care-i licheaua şi care-i nelicheaua; care-i „al nostru“ şi care-i „al lor“; pe cine sã tragi la rãspundere şi pe cine sã feliciţi? Dupã carnavalul „nebunilor“ din ’89 a urmat bâlciul nesfârşit al „înţelepţilor“.

Emergenţa publicã a unui savant de talia lui Cristian Bãdiliţã este urmarea conjugatã a unor factori deopotrivã rari. Pe de o parte, nu poţi ajunge atât de sus în lipsa unui echipament intelectual înnãscut şi rafinat cu tenacitate. Pe de altã parte, cu greu se poate închipui cristalizarea unui atare profil fãrã contribuţia sculpturalã a unor întâlniri esenţiale. Cristian Bãdiliţã s-a nãscut sub zodia inteligenţei alerte dar, ca stãpân al unui spirit curios, a beneficiat în plus de tutela celor mai aşezaţi specialişti din acele ţãri europene în care studiile patristice şi-au trãit geneza renascentistã, maturitatea filologicã de secol XIX şi noua tinereţe pe care şcoala francezã postbelicã a reuşit sã le-o insufle. Cu temeritatea lui uneori şocantã, Cristian Bãdiliţã mai adãuga, într-un recent interviu, şi paradoxala şansã de a se fi putut înstrãina, asemenea pustnicilor, pe fondul violent al primilor ani ’90. Dacã n-ar fi plecat în Occident, forţat de climatul mineriadelor, prea puţin din actuala sa creativitate ni s-ar fi întors spre a iriga, salutar, aridul teren al „umanioarelor“ de tranziţie.

Teodor Baconsky



Anul apariţiei: 2006
Nr. pagini: 272 / Format: 13*20 cm
Coperta: Dan Stanciu
ISBN: 973-669-199-3