Romanul scriitoarei originara din Romania a aparut la editura Hanser din München si fost declarat cartea lunii septembrie, ocupand locul 1 in topul realizat de postul de radio german Südwestrundfunk. in recenziile aparute in cele mai importante publicatii din Germania cartea a fost elogiata in „Süddeutsche Zeitung“ drept un „eveniment european“, in „Die Zeit“ ca o „marturie literara fara echivalent in istoria literaturii germane“, in „Die Welt“ ca „o opera de arta de exceptie“. Avand in vedere tema centrala a scrierilor Hertei Müller, cronicarul ziarului „Neue Zürcher Zeitung“ o caracterizeaza pe autoare drept „o mare poeta a represiunii“.
Daca in trecut Herta Müller a prelucrat experiente personale si elemente ale propriei biografii, de data aceasta ea se ocupa de represiunea colectiva la care au fost supusi germanii din Romania. in ianuarie 1945 toti barbatii intre 17 si 45 de ani si femeile intre 18 si 35 de ani fusesera deportati in Uniunea Sovietica. Deportarile la asa numita „munca de reconstructie“ s-au efectuat dupa criterii etnice, in baza unei culpe colective. Toti erau considerati drept potentiali colaboratori ai nazismului, inclusiv antifascistii declarati.
Fara a rasturna relatia istorica intre cauza si efect, Herta Müller abordeaza si aceasta dimensiune a problemei, reliefand simpatiile unor minoritari germani din Romania pentru nazism.
Autoarea insa se concentreaza asupra existentei unor oameni, aflati la limita intre viata si moarte, supusi unui proces constant de dezumanizare, fiind internati in lagarele sovietice. Personajele care populeaza acest roman seamana cu niste umbre vii, niste fiinte care oscileaza intre trecut si prezent, intre vis si dor de casa, intre frig si foame permanenta. Din cauza aceasta in acest roman nu exista un fir epic. Romanul este construit dintr-o culegere de meditatii antropologice, structurate in peste 60 de capitole, in care, din cand in cand, se povesteste ceva, la persoana intai, despre soarta condamnatilor confruntati cu prezenta „ingerului foamei“.
Romania anului 1945: Al Doilea Razboi Mondial tocmai a luat sfarsit. Minoritatea germana traieste in spaima. „Era ora trei din noaptea spre 15 ianuarie 1945 cand m-a luat patrula. Gerul se intetea, erau minus 15o C.“ Asa incepe povestea deportarii lui Leo Auberg intr-un lagar din Rusia. Prin intermediul povestii vietii lui, Herta Müller scoate la lumina intreg destinul minoritatii germane din Transilvania. Dupa lungi dialoguri cu poetul Oskar Pastior si cu alti supravietuitori ai lagarelor sovietice, Herta Müller a adunat materia epica pe care a contopit-o in acest mare roman. „stiu ca te vei intoarce“ – aceste vorbe rostite de bunica lui Pastior la despartire l-au urmarit si aparat in cei cinci ani de lagar sovietic la Novo Gorlovka, aceleasi cuvinte l-au tinut in viata si pe Leo Auberg, personajul principal al romanului. inceputa initial impreuna cu Oskar Pastior, dar, dupa moartea lui fulgeratoare din 2006, dupa o lunga pauza de respiratie din partea Hertei Müller, continuata si terminata singura, aceasta carte este un miscator omagiu pentru poetul si prietenul Oskar Pastior.