Strada – ca un punct de maxima vitalitate, oglinda a timpurilor si a structurilor sociale.

Strada, care vorbeste, care aude, care vede, care impune, care exclude, care traieste, care povesteste. Inmagazinand un anume trecut, ea este document. Ea este cea care face politica. In strada s-au instalat ghilotinele. Pe strazi s-a cantat Marseilleza. La o rascruce de strazi se afla la Cap Town o platforma din piatra, care desemna altadata Piata de Sclavi. Strada este triumf sau infrangere. Este recunoastere oficiala a puterii sau opozitie. Pe strazi cad nevinovatii. Pe-aici trec coloanele demonstrantilor. Strada poate fi bucurie si poate fi tristete. Ea poate fi cantec sau bocet. Pe strazi se danseaza la Rio. Pe strazi se canta la Buenos Aires muzica lui Piazzola. Pe strazi se desfasoara la Havana festivalul afro-caraibean.

Strada este marele semn de identitate nationala. In acelasi timp, ea e lumea cea larga. In care se-ntampla totul, binele si raul, uratul si frumosul, emotionalul, rationalul, lacrima si crima, nunta si inmormantarea, muzica de piculina si bubuitul de tun.

Va invit deci sa omagiem impreuna strada. Sa incercam sa configuram un eseu al zilelor noastre. Totul ne apartine si va da despre noi marturie.

La tot ceea ce inseamna spectacolul strazii participam, constient sau inconstient. Totul intra in perspectiva celui care stie sa vada. Tot ceea ce a  creat, a distrus, a afirmat si a contrazis omenirea (la fel ca si germenii viitorului ei),  se afla expus sau ascuns la un colt de strada.