O marturie din iadul de sarma ghimpata, singura carte scrisa la Auschwitz inca din timpul razboiului, recuperata dupa aproape 75 de ani de la prima editie si aflata in curs de aparitie in peste 30 de tari.

Auschwitz, ultima statie. Povestea mea din lagar, 1943–1945 este o relatare coplesitoare, in care se regasesc atrocitati, suferinta, degradare fizica si morala, dar si solidaritate si incredere, consemnata aproape in timp real, cu sclipiri de iubire si speranta ce lumineaza, fie si pentru o clipa, unul dintre cele mai cumplite locuri cunoscute, sinonim cu infernul. Scotand la iveala si ceea ce este mai rau, si ceea ce este mai bun in fiinta omeneasca, povestea lui Eddy de Wind este o lectie unica, mereu de actualitate, mereu citita ca un avertisment.

In 1943, tanarul medic Eddy de Wind se ofera voluntar pentru a merge sa lucreze in lagarul de tranzit de la Westerbork, in care ajung toti evreii din estul Olandei. Are motive sa creada ca isi va gasi acolo mama. Dar ea a fost deja trimisa la Auschwitz. La Westerbork se indragosteste de Friedel, iar in scurt timp sunt si ei trimisi la Auschwitz. Eddy este repartizat in Blocul 9, unde face parte din personalul medical, iar Friedel in Blocul 10, cumplitul Experimentenblock, de unde isi alege victimele Josef Mengele. Eddy si Friedel supravietuiesc, dar nu reusesc sa ramana impreuna. In incercarea de a-si sterge urmele, nazistii vor sa goleasca rapid lagarul, iar Friedel porneste intr-unul dintre „marsurile mortii“. Eddy ramane inca o vreme in lagarul eliberat pentru a-i ingriji pe bolnavi, si atunci isi scrie povestea. Pe de o parte, se teme ca manuscrisul sau ar putea cadea in maini nepotrivite; pe de alta parte, oroarea si povara celor traite la Auschwitz ii produc atata suferinta, incat nu gaseste putere sa scrie la persoana intai, ci la persoana a treia, folosindu-se de un personaj inventat.

„Pentru mine, aceasta e marturia suprema despre Holocaust.“ — HEATHER MORRIS, autoarea bestsellerului Tatuatorul de la Auschwitz