Foma Fomici aparu in casa generalului Krahotkin in chip de pripãsit fara capatai, tolerat sã se infrupte la masa stapanului. De unde a venit nu stia nimeni. De altfel, am facut si unele investigatii obtinand cateva date despre aceast figur notabila. Se spunea, in primul rand, ca slujise candva pe undeva si cã fusese prigonit, bineinteles, „pentru dreptate”. Se mai spunea ca s-ar fi ocupat o vreme la Moscova si cu literatura. Tot ce se poate, caci ignoranta crasa a lui Foma Fomici, desigur, nu putea constitui un impediment pentru o cariera literara. Cert este insã ca nu i-a reusit niciodata nimic, find nevoit, in cele din urma, sã se aciuieze la general in situatia de lector personal si martir. Nu exista umilintã pe care sa n-o fi suportat pentru o bucata de paine la masa generalului. E adevarat ca, ulterior, dupa moartea generalului, cand la randu-i si cu totul neasteptat Foma deveni brusc un personaj extrem de important, el a cautat de repetate ori sã ne convingã cã a consimtit sa-l faca pe bufonul numai si numai dintr-un generos sentiment de prietenie; ca generalul a fost protectorul si binefactorul lui; ca a fost un om mare si neinteles si ca numai lui Foma isi destinuia tainele sufletesti cele mai intime; ca, in sfarsit, daca el, Foma, facea de multe ori, la cererea generalului, pe caraghiosul, imitand diferite fiare si maimutarindu-se, toate astea le accepta numai de dragul generalului; numai pentru a-l distra si inveseli pe sarmanul sau prieten coplesit de suferinte.