Un roman satiric ca o epopee rasturnata in care se aud hohotele de ras sardonic ale celor mai cruzi dintre zei, dar pogoara uneori si indurarea lor mangaietoare, Bestiarro propune in primul rand o imagine a vietii politic-administrative romanesti, fixata in rama bestiarului, in maniera postmoderna. Este, in acelasi timp, o poveste despre coruptie, un catalog al slabiciunilor omenesti alcatuit cu detasare ironica si umor nebun. O lume intreaga, ca un bestiar colcaind de toate fapturile pe care natura si imaginatia umana le-au putut plasmui, se naste in paginile cartii, angrenata de un eveniment aparent nesemnificativ: disparitia fiicei preotului Sorescu, despre care se stie ca are o aventura cu fiul primarului Constantei. De aici, o serie de personaje pitoresti ale „faunei“ locale, dar si cateva fiinte inocente, dintre cele care salveaza de obicei lucrurile, atragand compasiunea oamenilor si simpatia zeilor, pornesc tavalugul intamplarilor, palpitante si pline de neprevazut pana la sfarsit.