Potrivit sotiei lui Tolstoi, ideea de a scrie Sonata Kreutzer i-a venit autorului la sugestia unui prieten actor, care se afla în vizita. În primavara anului 1887 se afla în casa scriitorului un muzician amator, care a cântat Sonata lui Beethoven. Momentul a adus în prim-plan idei vechi, pe care scriitorul le avusese cu ceva timp în urma, legate de o intriga în tablouri. Tolstoi si-a plasat povestea si personajele într-un tren, cu conversatii care se dezvolta spre adevarate polemici în legatura cu viata de familie si casnicie.

Dupa de a publicat Sonata Kreutzer, Tolstoi a fost acuzat ca pledeaza pentru imoralitate. Sfântul Sinod a scris tarului, moment care a coincis cu începutul decaderii lui Tolstoi în ochii Bisericii, si care a dus în cele din urma la excomunicarea autorului. Fortat de împrejurari, Tolstoi a scris un postscriptum, în care a încercat sa explice vederile sale oarecum neortodoxe.
În ceea ce priveste nuvela Hagi Murad, Tolstoi a reusit sa creeze, fara mari dificultati, o atmosfera sumbra, înca de la prima pagina. Mândrul Hagi-Murad e un erou retinut, plin de eleganta, un luptator experimentat care a iesit mai întotdeauna din capcanele cele mai dibace puse în cale-i de dusmani. Pare sa nu aiba defecte. De data aceasta însa soarta lui sta sub semnul metaforei incipiente, a ciulinului retezat de caruta. Si, mai important, Tolstoi reuseste sa dea nastere câtorva zeci de personaje exceptionale. Nu exista, practic, nici un figurant în paginile cartii: fiecare aparitie e fascinanta prin concretetea trasaturilor, fie ca i se aloca zece rânduri ori un capitol, de la Tarul Nikolai la cel din urma tatar de-al lui Murad. Si, dupa cum remarca excelent Bloom, Murad e un Ulise înfrânt.

 Format: 13 cm x 21 cm
Nr. de pagini: 512
Anul aparitiei:2009