„Aparatoarei Doamne”. 1400 de ani de la consacrarea liturgica a Imnului Acatist

Celebrarea a paisprezece secole de doxologie mariologica prin Imnul Acatist ne transforma pe toti in ctitori ai unui templu launtric, Aparatoarea Doamna continuand sa vegheze nu doar asupra zidurilor de piatra ale cetatilor pamantesti, ci mai ales asupra fragilului edificiu al sufletului omenesc, pe care il pazeste de „sagetile cele arzatoare ale vicleanului” (Efeseni 6, 16).

La acest ceas jubiliar, paisprezece secole de Acatist ne cheama sa redescoperim „starea in picioare” ca gest al demnitatii crestine si al responsabilitatii fata de darul vietii. Intr-o epoca a relativismului, a ramane vertical in rugaciune inseamna a reafirma apartenenta noastra la valorile eterne. Sa invatam de la inaintasii nostri ca nicio criza istorica nu este de netrecut atunci cand este inteleasa prin prisma doxologiei si a increderii in purtarea de grija a Maicii lui Dumnezeu.

In fata noilor asedii ale acestui veac, cand pacea lumii pare din nou amenintata, iar certitudinile materiale se prabusesc, Imnul Acatist ramane singura pavaza ce nu poate fi strapunsa. Concluzia acestor paisprezece secole nu este una a resemnarii, ci a unei biruinte launtrice: adevarata cetate nebiruita este sufletul in care locuieste Dumnezeu. Jubileul anului 2026 ne gaseste astfel numarand nu doar veacurile, ci si binecuvantarile unei ocrotiri care nu a incetat niciodata. Sub acoperamantul celei mai presus de ceruri, istoria nu mai reprezinta un sir de conflicte, ci un drum al mantuirii, pe care inaintam cu fruntea sus, stiind ca „toata nadejdea noastra spre Tine o punem”.

Preafericitul Parinte Patriarh DANIEL