In anul 2007 s-au implinit 50 de ani de la trecerea la cele vesnice (16 martie 1957) a lui Constantin Brancusi si 100 de ani de cand marele sculptor roman a creat primele sale opere revolutionare sau capodopere din tinerete: Rugaciunea (1907) si Sarutul (1907), parasind sculptura clasica si academica, imitare a naturii, pentru a inaugura arta moderna, printr-o „uriasa cotitura plastica” (C. Zarnescu).

Despre lucrarea lui Brancusi din 1907 numita „Rugaciunea” s-a spus ca ea reprezinta „punctul de plecare al artei moderne” (V.G. Paleolog).

In mod paradoxal, Constantin Brancusi realizeaza aceasta noua orientare printr-o valorificare a artei populare arhaice eternizand semnificatii profunde, „esente” sau „forme-cheie” ale existentei omului si universului, dupa cum spunea el insusi.

Tot in anul 2007 s-au implinit 70 de ani de cand cel ce a fost numit „taranul-demiurg”, „printul-taran” sau „profetul artei moderne” a supravegheat personal, in 1937, lucrarile de executie si amplasare a celor 47 de componente ale Ansamblului monumental de la Targu-Jiu: Masa Tacerii, Poarta Sarutului si Coloana fara sfarsit, lucrari finalizate, inaugurate si sfintite in 1938 in prezenta sa. Ansamblul monumental de la Targu-Jiu ramane cea mai valoroasa realizare a lui Brancusi si cea mai profunda sinteza artistica sculpturala intre spirit si materie, credinta si arta, arhaic si modern, timp si vesnicie.

Se cuvine, deci, ca in acest an, la trecerea a peste 50 de ani de la moartea lui Constantin Brancusi, ca tacuta trecere prin poarta iubirii eterne in lumina fara de sfarsit, sa evidentiem mai intens prezenta credintei si spiritualitatii crestin-ortodoxe in viata si opera sa, mai ales ca lucrarile realizate si numite de el: Rugaciunea (1907) si Coloana fara sfarsit (1937) au fost comandate de catre crestini ortodocsi pentru a servi ca monumente funerare, fiind considerate la scurt timp dupa expunerea lor in public capodopere ale sculpturii funerare a secolului al XX-lea.

In cele ce urmeaza vom evidentia prezenta spiritualitatii crestin-ortodoxe in viata si opera lui Constantin Brancusi, folosind, intr-o forma restructurata si imbogatita, textul prelegerii „Materia sculptata – epifanie a luminii Creatorului. Spiritualitate ortodoxa in opera lui Brancusi”, sustinuta in data de 14 ianuarie 2006, la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iasi, dupa ce ni s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al acestei Universitati, fapt pentru care-i ramanem profund recunoscator.

Dorim ca publicarea acestui text, acum sub un titlu nou: „Brancusi – sculptor crestin ortodox”, sa fie in acelasi timp un omagiu pios adus memoriei celebrului sculptor roman, de mult timp intrat in lumina marilor artisti ai umanitatii, si un apel la o cunoastere mai ampla si mai profunda a semnificatiilor spirituale cuprinse in opera artistica a acestui fiu credincios si intelept al Bisericii Ortodoxe Romane, care a facut cunoscute la nivel mondial valente nebanuite ale sufletului romanesc.

Preafericitul Parinte Patriarh Daniel